Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 12, 13-17

Marcu 12, 13-17

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 27 Ian, 2020

„În vremea aceea căpeteniile preoților și cărturarii au trimis la Iisus pe unii dintre farisei și din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt. Iar ei, venind, I-au zis: Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm? El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. Și I-au adus. Și i-a întrebat Iisus: Ale cui sunt chipul acesta și inscripția de pe el? Iar ei I-au zis: Ale cezarului. Atunci Iisus le-a zis: Dați cezarului cele ale cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Iar ei se mirau de El.”

Rugăciunea pentru conducătorii țării

Actele martirice, Martiriul Sfântului şi Prea Lăudatului Apostol Apollos (corect Apollonius), cel numit şi Sakkeas, 8-9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 11, pp. 96-97

„Aduc şi eu, şi toți creştinii jertfă nesângeroasă şi curată Atotputernicului Dumnezeu, Care stăpâneşte cerul şi pământul şi toată suflarea, mai ales, prin rugăciunile (făcute) pentru chipurile oamenilor inteli­genți şi raționali, orânduiți de pronia lui Dumnezeu să împărățească pe pământ. De aceea, în fiecare zi, ne rugăm lui Dumnezeu Care locuieşte în ceruri (I Timotei 2, 1-2) după porunca cea dreaptă, pentru Comod, cel ce împărățeşte în lumea aceasta, bine ştiind că nu de la vreun oarecare altul domneşte pe pământ, ci, cum am spus, numai din voința nebiruitului Dumnezeu, Care cuprinde toate.”

Sfântul Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), Cap. LXI, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 90

„Tu, Stăpâne, le-ai dat lor stăpânirea Împărăției prin puterea Ta cea mare şi nespusă, pentru ca noi, cunoscând slava şi cinstea dată lor de Tine, să ne supunem lor, întru nimic împotrivindu-ne voinței Tale. Dă-le lor, Doamne, sănătate, pace, înțelegere, bună rânduială ca să conducă fără piedică stăpânirea dată lor de Tine. Că Tu, Stăpâne, cerescule Împărat al veacurilor (1 Timotei 1, 17), Cel ce dai fiilor oamenilor slavă, cinste şi stăpânire peste cele ce sunt pe pământ, Tu, Doamne, îndreptează gândul lor spre ce este bun şi bineplăcut înaintea Ta, ca ei, conducând în pace şi blândețe şi cu cuvioşie stăpânirea dată lor de Tine, să aibă parte de îndurarea Ta.”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 22, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 539

„(Creştinule! - n.n.) nu trebuie să umbli după onoruri ori s-aștepți să ți se dea întâietate (Marcu 9, 35). Fiecare trebuie să cinstească pe altul mai mult decât pe sine însuși (Filipeni 2, 3). N-ai voie să fii nesupus (Tit 1, 10). N-ai voie să mănânci dacă nu muncești (II Tesaloniceni 2, 10), ci chiar și când ești ocupat cu una din lucrările a cărei execuție ai vrea să fie desăvârșită, și în astfel de cazuri trebuie, pentru mărirea lui Hristos, să te forțezi să lucrezi după puterile tale (I Tesaloniceni 4, 11).”