Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 13, 1-8

Marcu 13, 1-8

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 11 Ian, 2019

În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.

Să cerem semn?

Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 40, pp. 273-274

„Era obiceiul Mântuitorului Hristos să lucreze cu Sfinții Săi Ucenici astfel: de întrebau ceva care părea că merită să cunoască, dar care nu cerea o cercetare prea dezvoltată, le dăruia o explicare exactă, dar cât mai scurtă. Dar, dacă voiau să cunoască în grad mai mare ceea ce întrecea capacitatea lor, îi aducea la liniște și-i convingea să se hotărască să se ocupe cu lucruri mai convenabile și să facă cele ce îi vor ajuta să fie mai înțelegători și să câștige o mai mare strălucire de la Dumnezeu prin săvârșirea celor bune. Deci, când îi vedea porniți, nu știu de ce, să pună întrebări pentru a afla ceea ce întrecea capacitatea lor, îi convingea să se liniștească, potolindu-i prin raționamente constrângătoare: spunându-le că Tatăl nu le-a descoperit nici îngerilor, și că nu le-a făcut cunoscute nici un răspuns (...). Iar pe cei stăpâniți de dorința stăruitoare de-a cunoaște (ziua sfârșitului), îi învață zicând: Nu este al vostru să cunoașteți anii sau vremurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânire Lui, ci veți lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, și veți fi Mie martori în Ierusalim și în toată Iudeea și Samaria și până la marginea pământului (Fapte 1, 7-8). Vezi cum le poruncește să nu se ocupe cu cele mai presus de ei, ci îi strămută, așa zicând, spre cele ce le sunt sub puterea minții și potrivite trebuinței lor? Acesta era modul obișnuit de comportare al Lui. De aceea dumnezeieștii ucenici I-au adus pe orbul din naștere când a ieșit din pridvoarele templului și, urmând părerilor iudaice, au făcut din bolnav un prilej de-a învăța ceva și L-au întrebat: Învățătorule, cine a păcătuit: acesta sau părinții lui, ca să se nască orb? (Ioan 9, 2). Și fiindcă erau copleșiți de judecățile lui Dumnezeu și le era cu neputință ca oameni să cunoască ceea ce depășea înțelegerea lor, venind la El, L-au rugat să le explice ceea ce întrecea puterea lor. Iar El i-a făcut încă o dată să cugete la ceea ce le era mai familiar, atrăgându-i de la voința unei cunoașteri care e deasupra omului și lăsând curiozitatea să se intereseze mai departe de facerea celor bune.”