Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 14, 3-9

Marcu 14, 3-9

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 14 Feb, 2020

„În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsați-o! De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.”

De ce se înmormântează trupurile

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 427-428

„Dacă nu s-ar strica trupurile, în primul rând, majoritatea oamenilor ar fi stăpâniți de cel mai mare păcat, mândria. Dacă acum, când trupurile noastre ni se strică, când viermi izvorăsc din trupurile noastre moarte, mulți oameni au avut ambiția să se facă dumnezei, ce nu s-ar întâmpla dacă trupurile noastre ar rămâne aşa cum sunt? În al doilea rând, n-ar mai crede nimeni că trupul este făcut din pământ. Dacă acum, când sfârşitul trupului dă mărturie de originea sa, mulți încă se mai îndoiesc de asta, ce nu s-ar presupune dacă oamenii n-ar vedea descompunerea trupurilor? În al treilea rând, ar fi nespus de mult iubite trupurile şi cea mai mare parte din oameni nu s-ar mai ocupa cu altceva decât de trupuri. Dacă chiar acum unii oameni îmbrățişează mormintele şi sicriele, cu toate că trupurile au pierit, ce n-ar face dacă ar avea păstrat nevătămat trupul? În al patrulea rând, n-ar mai fi dorite tare bunătățile cele viitoare, în al cincilea rând, ar căpăta mai multă crezare cei care susțin că lumea este veşnică şi ar susține că Dumnezeu nu este creatorul lumii. În al şaselea rând, nu s-ar mai cunoaşte valoarea sufletului, nici însemnătatea existenței lui în trup. În al şaptelea rând, mulți din cei care pierd pe cei scumpi ai lor ar părăsi oraşele, ar voi să locuiască lângă morminte şi, ca şi cum ar fi ieşiți din minți, ar vorbi necontenit cu morții lor. Dacă şi acum oamenii pictează chipurile celor morți, că nu pot avea trupurile lor - că nici nu e cu putință, pentru că trupurile morților, împotriva voinței lor, se descompun şi pier - şi stau lipiți de tablourile celor morți, ce nerozii n-ar mai născoci oamenii dacă trupurile nu s-ar descompune? După părerea mea, mulți oameni ar înălța temple unor astfel de trupuri, iar cei care pot să facă vrăji cu trupurile morților ar îndupleca pe demoni să vorbească prin trupurile celor morți, de vreme ce şi acum, cei care practică necromanția îndrăznesc să facă multe lucruri mai ciudate decât acestea. (...) Trupul putrezeşte îndată, tocmai ca să vezi, în toată splendoarea, frumusețea sufletului.”