Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 4, 10-23

Marcu 4, 10-23

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 16 Sep, 2019

În vremea aceea, fiind Iisus singur, au venit ucenicii Lui și, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilda semănătorului. Și le-a răspuns: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca, uitându-se, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați. Și le-a zis: Nu pricepeți pilda aceasta? Dar cum veți înțelege toate pildele? Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul și, când îl aud, îndată vine Satana și ia cuvântul cel semănat în inimile lor. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, dar n-au rădăcină în ei, ci țin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. Și cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului și înșelăciunea bogăției și poftele după celelalte pătrunzând în ei, înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul și-l primesc și aduc roade: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută. Și le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeșnic? Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe față; nici nu a fost ceva tăinuit decât spre a fi arătat. Cine are urechi de auzit, să audă!

Rodirea semințelor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia IV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 56-57

„ (...) mă aştept şi eu, ca, pentru folosul vostru, să-mi dea şi mie mai bogat cuvântul învă­ță­turii spre zidirea dragostei noastre. Pentru voi şi pentru sporul vostru duhovnicesc îndur toată această osteneală; ca voi să urcați mai iute spre culmile virtuții şi să fiți tuturor celor ce se uită la voi dascăli ai viețuirii celei după Dumnezeu, iar eu să capăt şi mai multă îndrăznire, văzând că nu m-am ostenit în zadar şi fără de folos, ci că în fiecare zi a sporit sămânța aceasta duhovnicească şi că nu mi s-au întâmplat şi mie cele întâmplate semănătorului din pilda evanghelică. Acolo numai o parte din semințe a scăpat; trei părți s-au pierdut. O parte din semințe, căzută pe cale, a rămas fără rod; o altă parte a fost înăbușită de spini; o altă parte căzută pe piatră a rămas deasupra pietrei și n-a putut să facă rod (Matei 13, 3-8). Aici, însă, cu harul lui Dumnezeu, nădăjduiesc ca toate semințele să cadă pe pământ bun și unele să aducă o sută, altele șaizeci, iar altele treizeci. Asta îmi va spori râvna, asta îmi va deștepta mintea, că știu că nu vorbesc în zadar și fără rost, ci că primiți cuvintele mele cu urechi deschise și cu mintea încordată!”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia VI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987) vol. 21, p. 78

„Credeți că mă sârguiesc să vă predic numai pentru a vă încânta auzul sau pentru că doresc laudele voastre? Dacă n-ați câştiga nimic din predicile mele, atunci ar fi mai bine să tac. N-aş vrea să vă măresc osânda.”