Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 7, 14-24

Marcu 7, 14-24

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 02 Oct, 2019

În vremea aceea, chemând Iisus toată mulțimea la El, zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă. Și, când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți oare că tot ce intră în om din afară nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, uciderile, hoțiile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului.

Cu ce se alimentează sufletul

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 204

„Pentru ce lăsăm sufletul să se topească de foame? Şi doar sufletul este mai de preț decât trupul; că dacă pleacă sufletul, trupul rămâne mort. Se cuvine, dar, ca şi sufletului să-i dăm mâncare bună şi potrivită. Prin necumpătarea noastră, vătămăm şi trupul, şi sufletul; pe unul îl îngrăşăm peste măsură, iar pe celălalt îl slăbim prin foamete. Altădată, Stăpânul universului, mâniat foarte tare pe poporul iudeu, l-a amenințat zicând: Vă voi da vouă nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foamete de auzirea cuvântului lui Dumnezeu (Amos 8, 11). Altfel spus, ne-a învățat că foamea de pâine poate slăbi trupul, pe când foamea de cuvântul lui Dumnezeu omoară sufletul. Ei bine, pedeapsa cu care i-a amenințat Stăpânul pe iudei o atragem acum asupră-ne cu voia noastră, cu toate că Dumnezeu ne poartă atâta de grijă, cu toate că a rânduit ca, în afară de îndemnurile Scripturii, să avem şi îndemnurile dascălilor. De aceea rog dragostea voastră să scuturați de pe voi orice trândăvie, să vă deşteptați puțin şi să vă dați toată osteneala pentru mântuirea sufletului vostru.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXI, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 235

„Sufletul se hrăneşte cu ceea ce mănâncă; (or el mănâncă) fie din (cele) ale veacului acestuia, fie din (cele) ale Duhului lui Dumnezeu. Iar (în sufletul care se hrăneşte cu cele ale Duhului) Dumnezeu Se hrăneşte, trăieşte, Se odihneşte şi umblă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 256

„Milostenia şi dărnicia cu săracii. Aceasta-i cea mai frumoasă haină a sufletului; aceasta-i haina lui strălucitoare. Iar dacă vrei să-i dai nu numai haine, ci vrei să-l împodobeşti cum îți împodobeşti trupul, adaugă-i şi ajutorul rugăciunilor, mărturisirea păcatelor şi nu conteni a-i curăța fața cu lacrimi necontenite.”