Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 8, 1-10

Marcu 8, 1-10

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 04 Oct, 2019

În vremea aceea, fiind iarăși mulțime mare de oameni și neavând ce să mănânce, Iisus a chemat la Sine pe ucenicii Săi și le-a zis: Milă Îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și n-au ce să mănânce. Și dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe. Și ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceștia cu pâine aici, în pustie? El însă i-a întrebat: Câte pâini aveți? Răspuns-au Lui: Șapte. Și a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și, luând cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi ca să le pună înainte. Și ei le-au pus mulțimii înainte. Și aveau și puțini peștișori. Și binecuvântându-i, a zis să-i pună și pe aceștia înaintea lor. Și au mâncat și s-au săturat și au luat șapte coșuri cu rămășițe de fărâmituri. Iar ei erau ca la patru mii. După aceea le-a dat drumul. Și îndată, intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei.

Purtarea de grijă față de trup

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Treia, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 341

„(...) Dacă nu ne-ar sili vreun motiv natural și de neînvins să dăruim trupului mâncare, nu am răbda să ne coborâm niciodată la preocuparea de ele. Socotesc deci că se cuvine să nu ne facem nici o grijă din satisfacerea poftelor trupului, ci să ne gândim numai la cele foarte necesare și să ne silim spre cele care se referă la viața veșnică și dumnezeiască. Căci a ne minuna de cele ce fac plăcere trupului și a nu socoti de nimic ceea ce e mai înalt decât săturarea pântecelui e ceva animalic și propriu celei mai de jos iraționalități.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXI-a, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 311

„Iar dacă vrei să-ți cruți și trupul, ca pe un bun necesar sufletului și ca pe un bun ce ajută sufletul să trăiască pe pământ, atunci se cuvine să te îngrijești puțin de trebuințele lui; atât numai cât să-l menții și să-l păstrezi sănătos printr-o purtare de grijă măsurată, ca să slujească sufletului și să nu-i îngădui să zburde de pe urma preabunului trai. Dacă-l vei vedea apoi că arde cândva de dorința de a avea mai mult și dincolo de ce-i folositor, să-i strigi poruncile date de Pavel: Nimic n-am adus în lumea aceasta și este învederat că nici nu putem scoate ceva. Având însă hrană și îmbrăcăminte, vom fi îndestulați cu acestea (I Timotei 6, 7-8). Dacă-i vei cânta și-i vei spune trupului necontenit aceste cuvinte, îl vei conduce lesne și-l vei face ușor pentru călătoria la cer; dar, mai bine spus, vei avea în el un bun colaborator pentru gândurile mărețe ale sufletului tău; dar dacă îi vei îngădui trupului să se obrăznicească și să se sature cu de toate în fiecare zi, ca o fiară sălbatică, la urmă, prin silnicele lui împotriviri, vei fi doborât împreună cu el la pământ și vei zăcea suspinând zadarnic.”