Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 8, 30-34

Marcu 8, 30-34

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 19 Dec, 2018

„În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor Săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari și să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe față. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. Dar El, întorcându-Se și uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Cum să-I urmăm lui Hristos

Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XVII, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 435-436

„Dacă, deci, vei fi în stare să urmezi mereu pe Iisus, atunci mergi după El și cât timp Îl urmezi, nu vei osteni, căci nu este supărare în Iuda și nu se vede osteneală în Israel (Numerii 23, 21). Cel ce urmează pe Iisus n-are parte de osteneală. Faptul însuși de a-L urma pe Iisus înlătură toată osteneala. Și, ca să nu mai fim obosiți noi, care mai înainte de a începe să-L urmăm eram obosiți, El zice: Veniți la Mine toți cei obosiți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 17, 28). Deci dacă, fiind obosiți, noi venim la ­Iisus și Îl urmăm, vom putea zice: «Eu n-am obosit urmându-Te».”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 290

„Să aibă totdeauna înaintea ochilor smerenia, viața și purtarea Domnului ca pe un exemplu pururea viu.

Se cuvine, mai întâi, ca acela care se apropie de Domnul să se silească să facă binele, chiar dacă inima lui nu vrea; să aștepte cu credință neșovăielnică mila Lui, să se silească să fie îndurător, să aibă inimă milostivă, iar atunci când este disprețuit să fie îndelung-răbdător și să nu se indigneze, precum spune Apostolul: Iubiților, nu vă răzbunați singuri (Romani 12, 19). De asemenea, să se silească spre rugăciune, dacă n-a primit darul rugăciunii de la Duhul. Și văzând Dumnezeu că într-atâta se luptă, că se forțează să săvârșească binele chiar dacă inima lui nu vrea să facă aceasta - îi dă lui rugăciunea cea adevărată a lui Hristos, îi dă duhul îndurării, bunătatea cea adevărată și, într-un cuvânt, îi dă roada Duhului.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înțelesul numelui de creștin către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 441

„(…) înstrăinarea pe cât posibil - de orice răutate cu fapta și cu cuvântul, cât și cu gândul, curățindu-ne de orice întinăciune a păcatului. În aceasta constă, în fond, imitarea cu adevărat a desăvârșirii divine și a tot ce stă în legătură cu urmarea lui Dumnezeu.”

Origen, Omilii la Cartea Prorocului Ieremia, Omilia XVII, Cap. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 435-436   „Dacă, deci, vei fi în stare să urmezi mereu pe Iisus, atunci mergi după El și cât timp Îl urmezi, nu vei osteni, căci nu este supărare în Iuda și nu se vede osteneală în Israel (Numerii 23, 21). Cel ce urmează pe Iisus n-are parte de osteneală. Faptul însuși de a-L urma pe Iisus înlătură toată osteneala. Și, ca să nu mai fim obosiți noi, care mai înainte de a începe să-L urmăm eram obosiți, El zice: Veniți la Mine toți cei obosiți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 17, 28). Deci dacă, fiind obosiți, noi venim la ­Iisus și Îl urmăm, vom putea zice: «Eu n-am obosit urmându-Te».”   Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 290 „Să aibă totdeauna înaintea ochilor smerenia, viața și purtarea Domnului ca pe un exemplu pururea viu. Se cuvine, mai întâi, ca acela care se apropie de Domnul să se silească să facă binele, chiar dacă inima lui nu vrea; să aștepte cu credință neșovăielnică mila Lui, să se silească să fie îndurător, să aibă inimă milostivă, iar atunci când este disprețuit să fie îndelung-răbdător și să nu se indigneze, precum spune Apostolul: Iubiților, nu vă răzbunați singuri (Romani 12, 19). De asemenea, să se silească spre rugăciune, dacă n-a primit darul rugăciunii de la Duhul. Și văzând Dumnezeu că într-atâta se luptă, că se forțează să săvârșească binele chiar dacă inima lui nu vrea să facă aceasta - îi dă lui rugăciunea cea adevărată a lui Hristos, îi dă duhul îndurării, bunătatea cea adevărată și, într-un cuvânt, îi dă roada Duhului.”   Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre înțelesul numelui de creștin către Armoniu, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 441   „(…) înstrăinarea pe cât posibil - de orice răutate cu fapta și cu cuvântul, cât și cu gândul, curățindu-ne de orice întinăciune a păcatului. În aceasta constă, în fond, imitarea cu adevărat a desăvârșirii divine și a tot ce stă în legătură cu urmarea lui Dumnezeu.”