Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Marcu 9, 10–15

Marcu 9, 10–15

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 20 Dec, 2018

„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.”

Ce înseamnă a învia din morți

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 112a, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 284

„Căci taina lui Hristos e cea mai tainică dintre tainele dumnezeiești, fiind în tot sensul și în toate privințele granița a toată desăvârșirea existentă și viitoare și mai presus de tot hotarul și de toată mărginirea. Iar această taină ne învață că împreună cu Dumnezeu Cuvântul cel întrupat și desăvârșit făcut om este și subzistă trupul luat din noi și de o ființă cu noi, unit cu El după ipostas; cu acest trup S-a și înălțat la cer mai presus de toată începătoria și stăpânia și puterea și domnia și decât tot numele ce se numește, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor (Efeseni 1, 21), și șade împreună cu Dumnezeu și Tatăl acum și veacurile nesfârșite, după ce a străbătut cerurile și a ajuns mai presus de toate, și iarăși va să vie ca să prefacă și să preschimbe totul și ca să mântuiască sufletele și trupurile noastre, cum am crezut și credem și stăruim pururea să credem. Dacă-i așa, cine e așa de îndrăzneț și de cutezător și neștiutor de altceva decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite și clare, încât să cugete cu ușurință că trupurile vor trece cândva în neexistență prin îna­intarea în desăvârșire a ființelor raționale, cum zic aceia, odată ce crede că Domnul și Dumnezeul tuturor este cu trupul acum și pururea, dăruind și altora puterea să înainteze și trăgând și chemând pe toți la slava proprie, pe cât e cu putință omenității, ca (și) Conducător al mântuirii tuturor și ștergând petele din toți?*”

*Tâlcuirea părintelui Dumitru Stăniloae: (...) supremul argument pentru valoarea și pentru durata veșnică a trupurilor este faptul că Fiul lui Dumnezeu Însuși a asumat trupul nostru, S-a înălțat cu el la cer, mai presus de toți îngerii, șade cu el la dreapta Tatălui, va veni cu el să prefacă întreg universul și să mântuiască sufletele și trupurile noastre. Se mai împacă oare cu aceasta afirmația origenistă că trupurile noastre vor trece cândva în neexistență? (n.s. 357, p. 284)