Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Matei 12, 30-37

Matei 12, 30-37

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 10 Aug, 2019

„Zis-a Domnul: Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea; și cine nu adună cu Mine, risipește. De aceea vă zic: Orice păcat și orice blasfemie se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul este rău și rodul lui e rău, căci după roade se cunoaște pomul. Pui de vipere, cum puteți să grăiți cele bune, când sunteți răi? Căci din prisosul inimii grăiește gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din comoara lui cea rea scoate afară cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit.”

Pentru orice cuvânt va trebui să răspundem

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 502

„Dar vă zic vouă că pentru orice cuvânt deşert, pe care îl vor rosti oamenii, vor da seamă în ziua judecății (Matei 12, 36). Prin cuvânt deşert se înțelege cuvântul care nu corespunde faptelor: minciuna, calomnia. Unii tâlcuitori spun că prin cuvânt deşert se înțelege un cuvânt grăit fără rost, de pildă cuvintele care dau naştere la râs nesăbuit sau cuvintele de ruşine, neruşinate şi nepotrivite. Că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi (Matei 12, 37). Ai văzut că tribunalul nu e aspru? Că pedepsele sunt uşoare? Judecătorul nu-ți va hotărî osânda întemeiat pe cuvintele pe care altul le-a spus despre tine, ci pe cuvintele pe care tu însuți le-ai grăit. Iar aceasta este cea mai desăvârşită dreptate. Tu eşti stăpân şi să le spui şi să nu le spui. Aşadar, nu trebuie să se neliniştească şi să tremure cei vorbiți de rău, ci cei care vorbesc de rău. Nu sunt siliți să se dezvino­vățească cei vorbiți de rău de cuvintele rele pe care le-au auzit, ci cei care vorbesc de rău, pentru cuvintele pe care le-au vorbit. Pe aceştia îi amenință toată primejdia.”

Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, Cap. XIII, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 118

„Că neamurile, auzind din gura noastră cuvintele lui Dumnezeu le admiră ca frumoase şi mărețe; apoi, văzând că faptele noastre nu sunt vrednice de cuvintele pe care le spunem, se întorc de aici spre hulă, spunând că sunt basm şi înşelătorie. Când aud de la noi că Dumnezeu spune: Nu aveți nici o mulțumită dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ci aveți mulțumită dacă iubiți pe duşmani şi pe cei ce vă urăsc (Luca 6, 32, 35); când le aud pe acestea, admiră covârşirea bunătății; dar când văd că noi nu numai că nu iubim pe cei ce ne urăsc, dar că nu-i iubim nici pe cei care ne iubesc, râd de noi şi este hulit numele lui Dumnezeu.”