Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Matei 14, 1–13

Matei 14, 1–13

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 10 Iul, 2018

„În vremea aceea a auzit tetrarhul Irod vestea ce se dusese despre Iisus și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție. Și, voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca proroc. Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în fața oaspeților și i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice-i va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. Și a trimis de a tăiat capul lui Ioan în temniță. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Și, venind ucenicii lui Ioan, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu; dar mulțimile, aflând, au venit după El pe jos, din cetăți.”

Anturajul

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Întrebarea 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 325

„Fiindcă Apostolul a spus: «să vă feriți de tot fratele care umblă în neorânduială și nu după predania pe care a primit-o de la noi», (II Tesaloniceni 3, 6) în general este păgubitoare și primejdioasă pentru fiecare om o legătură în orice lucru oprit, și cu gândul, și cu cuvântul, și cu fapta; (...)

Dar cât de mare este paguba rezultată din raporturile cu cei păcătoși o înfățișează însuși Apostolul, referindu-se la un asemenea caz, când zice: «puțin aluat dospește toată frământătura» (I Corinteni 5, 6). Așadar, dacă este atât de mare paguba care vine de la cei care cad în delicte morale, ce trebuie să spunem despre cei care învață greșit despre Dumnezeu? Pentru că pe aceștia învățătura greșită nu-i lasă să fie sănătoși nici în celelalte, fiindcă din cauza ei se dedau dintr-odată cu totul patimilor necinstirii, așa cum se arată în multe locuri și chiar în cele spuse în Epistola către Romani: «și după cum nu s-au îngrijit să aibă pe Dumnezeu în cuget, i-a dat și Dumnezeu în seama minții lor celei rătăcite, ca să facă ceea ce nu se cade; încât sunt plini de toată nedreptatea, de desfrânare, de vicleșug, de răutate, de pizmă, de ucidere, de certuri, de înșelătorie, de năravuri rele; pârâtori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, batjocoritori, făloși, mândri, scornitori de rele, neascultători de părinți, nechibzuiți, călcători ai convențiilor, neiubitori, de neîmpăcat, nemilostivi; aceștia, cunoscând dreptatea lui Dumnezeu, n-au înțeles că aceia care fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte; dar nu numai că fac acestea, ci și laudă pe făptuitorii (lor)» (Romani 1, 28-32).”