Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Matei 21, 23‑27

Matei 21, 23‑27

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 20 Aug, 2019

În vremea aceea, după ce a intrat Iisus în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta? Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, dacă Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: de la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan proroc. Și, răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

Fiul Omului și lucrarea Sa

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea întâi, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 53

„Lucrând prin comunicarea acestor însuşiri a adeverit clar firile, al căror ipostas El era, şi lucrările naturale sau mişcările lor, a căror unire fără contopire era. Căci n-a primit împărțirea în cele două firi al căror ipostas era, odată ce corespunzător cu Sine Însuşi lucra în chip unitar şi prin fiecare din cele făcute de El manifesta, deodată cu puterea dumnezeirii Sale, în chip nedespărțit, lucrarea trupului propriu. Căci El fiind unul, nimic nu era mai unitar ca El, nici mai unificator şi mai păstrător al celor ale Lui ca El. De aceea, Acelaşi era, şi Dumnezeu ce pătimea cu adevărat şi om ce săvârşea minuni cu adevărat, fiind ipostasul adevărat al unor firi adevărate, prin unire negrăită. Lucrând prin acestea în comuniunea lor şi corespunzător cu fiecare, Se arăta conservându-le cu adevărat necontopite şi conservându-Se necontopit, odată ce a rămas prin fire nepătimitor şi pătimitor, nemuritor şi muritor, văzut şi cugetat ca cel ce Acelaşi era Dumnezeu prin fire şi om prin fire.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 109, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, p. 274

„Şi ce e mai minunat e că, fiind Dumnezeu prin fire şi binevoind să Se facă şi om prin fire, nu a schimbat hotarele nici unei firi prin cealaltă, ci, fiind întreg Dumnezeu, a rămas şi întreg om. Faptul că era Dumnezeu nu L-a împiedicat de a Se face om, nici faptul că S-a făcut om nu I-a micşorat existența Sa ca Dumnezeu. Dar S-a păstrat Unul şi Acelaşi prin amândouă, fiind amândouă cu adevărat în chip natural. Nu S-a împărțit din pricina păstrării neatinse a deosebirii naturale celei după ființă a părților şi nu S-a amestecat din pricina unității culminante a ipostasului; nu S-a prefăcut în firea de jos şi nu a căzut în ceea ce nu era. Nu a împlinit iconomia în mod părelnic, luând chip şi figură de trup şi toate celelalte ce se atribuie unui suport, dar fără suportul lor, ci luând în sens propriu şi real şi cu adevărat însăși firea omenească, Și-a unit-o ­Sie după ipostas, în mod ne­schimbat, nealterat, nemicşorat şi neîmpărțit, păstrând-o necăzută din rațiunea şi hotarul ei.”