Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Matei 5, 27‑32

Matei 5, 27‑32

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 20 Iun, 2019

Zis‑a Domnul: Ați auzit că s‑a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter!». Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind‑o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate‑l și aruncă‑l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și, dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie‑o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S‑a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să‑i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.

Atenție! Cum privim și ce privim?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 262‑263

„– Ce dar? Să învinuim ochii că s‑au uitat?

– Deloc! Nu este de vină ochiul că a ajuns pricina alunecării, ci trândăvia voinței și neînfrânarea poftei. Ochiul pentru asta a fost creat, ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu și să slăvim pe Făcătorul lor. Lucrul ochiului este să vadă; dar văzul rău vine de la gândul care conduce pe om. Stăpânul a creat mădularele ca să ne folosească la săvârșirea faptelor bune; conducerea mădularelor însă a dat‑o în seamă sufletului. Când sufletul se trândăvește și slăbește frâurile, pățește ca un vizitiu care, neputând stăpâni săriturile fără rânduială ale cailor, scapă frâurile și caii se prăvălesc în prăpastie târând cu ei și trăsura și vizitiul; tot așa și cu voința noastră: când nu știe să întrebuințeze cum trebuie mădularele, se îneacă, plecându‑se în fața poftelor rușinoase. De aceea Stăpânul nostru Hristos, știind că firea noastră se ispitește ușor și că voința ne e trândavă, a pus lege, care îngrădește și oprește privitul cu curiozitate, ca să stingă de departe flacăra care se naște în noi. El spune: Cel care se uită la femeie ca să o poftească, a și făcut preadesfrânare cu ea în inima lui (Matei 5, 28). Cu alte cuvinte Hristos spune: «Opresc privirea desfrânată, ca să vă scap de fapta rușinoasă. Să nu socotești că numai împreunarea face păcatul! Nu! Gândul este acela care aduce osânda!»”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 219

„Cel care se uită la o femeie spre a o pofti a și făcut adulter cu ea, adică cel ce‑și face de lucru pentru a se uita cu curiozitate la trupurile strălucitoare, pentru a căuta cu privirea chipurile frumoase, pentru a hrăni sufletul cu vederea lor (…) Că omul care caută să vadă chipuri frumoase, acela mai cu seamă aprinde cuptorul patimii, își robește sufletul și pornește iute și spre faptă. De aceea Hristos n‑a spus: Cel care poftește să facă adulter, ci: Cel care se uită la o femeie spre a o pofti.”