Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Căsătoria şi iubirea între bărbat şi femeie

Răspunsuri duhovniceşti: Căsătoria şi iubirea între bărbat şi femeie

Un articol de: Marius Ianuș - 09 Aug, 2010

Preacucernice părinte Laurenţiu Milotoiu, astăzi unii oameni au uitat de canoanele Sfântului Vasile, iar divorţul a devenit din ce în ce mai frecvent. De ce?

Există o scriere a Părintelui Arsenie Boca intitulată "Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină", care este de fapt un semnal de alarmă tras de marele părinte în privinţa unei situaţii care era prezentă în perioada lui şi care se perpetuează până în zilele noastre adâncindu-se. Din păcate, oamenii zilelor noastre nu mai conştientizează ce înseamnă o viaţă trăită cu Dumnezeu, în Duh. În duhul zilelor noastre, căruia nu i se sustrag nici credincioşii ortodocşi, căsătoria a devenit un contract printre alte contracte, care se supune la rândul său condiţiilor oricărui contract, adică: în cazul nerespectării îndatoririlor uneia dintre părţi contractul se poate anula prin înţelegerea amiabilă a părţilor sau şi mai rău prin perceperea de despăgubiri...

Chiar dacă Biserica învaţă despre lucrarea tainică ce se petrece ca urmare a oficierii Tainei Sfintei Cununii, când Hristos se sălăşluieşte între cei doi miri ("unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"), totuşi această lucrarea a lui Dumnezeu cu omul nu se epuizează atunci şi acolo. Acolo este pus un început care se cere adâncit, aprofundat, trăit în toată plenitudinea lui de-a lungul întregii vieţi a celor ce se căsătoresc, cu atât mai mult cu cât ei trăiesc acum într-o nouă realitate, cei doi fiind de acum înainte "un trup". Este, dacă vreţi, prin comparaţie, ceva asemănător cu deosebirea dintre chip şi asemănare în ceea ce priveşte viaţa personală a fiecărui om. Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu şi chemaţi la o nesfârşită asemănare cu El. Această lucrare de edificare se întinde pe durata întregii vieţi dacă omul are această preocupare şi deschide uşa sufletului său lucrării harului lui Dumnezeu. Şi dacă eu pentru mine însumi reprezint o taină, cu atât mai mult soţul meu nu poate fi "ştiut" de mine şi epuizat în toată taina persoanei lui în răgazul dintre cununie şi divorţ. Pentru aceasta este nevoie de o neţărmurită răbdare, încordată atenţie şi grijă faţă de celălalt şi faţă de relaţia dintre soţi.

Care sunt motivele care duc la despărţirea soţilor?

Multe. Oamenii încep să nu se mai înţeleagă pe ei înşişi, deci cum ar putea să-i înţeleagă pe alţii? Sunt oameni care nu mai au răbdare cu propriile neputinţe, nu ştiu calea spre propria lor despătimire, deci cum ar putea să susţină, să călăuzească şi să rabde pe alţii. Este probabil o superficialitate care ne contaminează, cultura obiectelor "de unică folosinţă" invadând şi viaţa noastră sufletească.

Temeliile căsătoriilor din zilele noastre sunt şubrede, pentru că "iubirea" pe care se clădeşte este una trupească, o iubire care va păli destul de curând sau care, pentru că nu are în vedere întâi persoana, se poate consola şi cu alte trupuri, ducând astfel la adultere şi în final la divorţ.

De asemenea, sunt nu puţine situaţiile când unul dintre soţi, sau amândoi soţii, doresc să-şi găsească o împlinire personală alipindu-se în chip pătimaş de celălalt soţ şi caută, conştient sau inconştient, să-şi împlinească o nevoie afectivă sau de altă natură neîmplinită în viaţa familiei din care a provenit. În astfel de situaţii, pentru că puterile omeneşti sunt limitate, în acelaşi timp neavând o racordare la sursa de putere care este Hristos Dumnezeu, legătura soţilor sfârşeşte din cauza epuizării unuia dintre soţi şi a nevoii "omului firesc" de a supravieţui depărtându-se.