Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Creştinul şi obiceiurile păgâne de Anul Nou

Răspunsuri duhovniceşti: Creştinul şi obiceiurile păgâne de Anul Nou

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 30 Decembrie 2010

Preacucernice părinte Vasile Dariciuc, ne aflăm în preajma Anului Nou, când diferite obiceiuri de origine păgână (Capra, Urşii etc.) sunt în plină desfăşurare. Ce legătură există între aceste datini şi sărbătorile creştine din această perioadă?

Sărbătoarea Anului Nou este legată de aceste diverse tradiţii care nu sunt de factură creştină: Pluguşorul, Sorcova, Jocurile cu măşti (Capra, Ursul, Căluşerii etc.). Acestea sunt obiceiuri păgâne care s-au păstrat şi la români de peste 2.000 de ani. Lumea petrece, în aceste zile, atât de mult, încât uită că acest popas sărbătoresc este praznicul împărătesc al Tăierii Împrejur a Domnului şi comemorarea Sfântului Vasile cel Mare. La început, creştinii posteau în această zi, pentru a se deosebi de păgâni, care în aceeaşi zi sărbătoreau pe Ianus, zeul păcii şi al războiului, şi începutul anului nou (sărbătoarea Calendelor), care coincidea şi cu sfârşitul sărbătorilor Saturnaliilor. Aceste sărbători, foarte populare la păgâni, erau însoţite de jocuri şi petreceri zgomotoase şi imorale. Ele au continuat şi după biruinţa creştinismului, deşi au fost dezaprobate de Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Ecoul se mai resimte în ospeţele din noaptea Anului Nou sau Revelionul.

Cum trebuie să se raporteze tinerii zilelor noastre la aceste datini şi obiceiuri?

Ca la ceva străin de credinţa şi convingerile lor. Cei care se consideră fii ai Bisericii lui Hristos trebuie să asculte de Biserică şi să petreacă duhovniceşte aceste zile, aşa cum făceau şi primii creştini. Lucrarea cea mai importantă pe care ar putea să-o facă tinerii care au cunoscut bucuria vieţii cu Hristos şi în Hristos este aceea de a se ruga, mai mult decât o fac de obicei, pentru ceilalţi tineri care nu şi-au găsit încă un rost în viaţă şi care, din anumite motive, rătăcesc încă în întunericul neştiinţei şi al patimilor şi, totodată, de a fi candele vii care să lumineze acelora drumul spre Hristos, care este izvorul vieţii şi desfătarea sufletului nostru. Închei cu un citat din Fericitul Augustin, care zicea în celebra sa carte "Confesiunile": "Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru Tine".