Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Darurile Înălţării vin să-i mângâie şi pe înaintaşii noştri

Răspunsuri duhovniceşti: Darurile Înălţării vin să-i mângâie şi pe înaintaşii noştri

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Nicoleta Olaru - 01 Iunie 2011

Părinte diacon, de ce la praznicul Înălţării Domnului se săvârşesc slujbe de pomenire a morţilor şi mai ales a eroilor?

De darurile lucrării de mântuire săvârşite de Hristos nu ne bucurăm doar noi, cei vii. Lumina Învierii coboară şi peste mormintele celor ce au păşit în veşnicie. În această zi, când prăznuim Înălţarea Domnului, sunt pomeniţi şi eroii neamului, pentru ca şi ei - ca unii care şi-au dat viaţa pentru apărarea patriei, întregirea neamului şi slava Sfintei noastre Biserici - să se bucure de aceste daruri. Şi sufletele lor trebuie să urce, în chip tainic, la cer, împreună cu Hristos, şi să fie înfăţişate Tatălui ceresc. Să nu uităm că în perioada Postului Mare, am intensificat rugăciunea şi osteneala duhovnicească, pentru a întâmpina cum se cuvine Învierea Domnului, nu doar noi cei vii, ci şi cei adormiţi ai noştri, din neam în neam. Înfrânarea, rugăciunea şi milostenia din Postul Mare nu au rodit doar în sufletele celor vii, ci, prin slujbele de pomenire din sâmbetele postului, i-am făcut părtaşi acestor roade şi pe cei adormiţi întru nădejdea Învierii. Darurile Învierii au poposit şi peste cei trecuţi în veşnicie. Aşa şi acum - darurile Înălţării vin ca să-i mângâie şi să-i bucure şi pe înaintaşii noştri.

Care este caracteristica principală a acestei sărbători?

Înălţarea Domnului reprezintă nu numai sărbătoarea închinată evenimentului petrecut la 40 de zile după Paşti. Această sărbătoare este, în mod firesc, şi o trecere de la Învierea Domnului la Pogorârea Sfântului Duh, două momente principale din istoria mântuirii noastre. Acest lucru se observă şi în rânduiala slujbei. De exemplu, la Utrenie, după rostirea Evangheliei, se cântă Învierea lui Hristos văzând... (cântare specifică Învierii), dar, înainte de Laude, se cântă Catavasiile Pogorârii Sfântului Duh, ştiut fiind faptul că slujba Înălţării Domnului nu are Catavasii proprii.

Această trecere, de la Învierea Domnului, către Pogorârea Duhului Sfânt, se observă şi în pietatea credincioşilor. Astfel, acum se aduc din nou la biserică, spre binecuvântare, pască, ouă roşii şi cozonac, Înălţarea Domnului fiind ultima zi când se mai poate face acest lucru. Chiar şi salutul specific Paştilor - "Hristos a înviat"/ "Adevărat a înviat" - încetează odată cu serbarea Înălţării Domnului.