Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Fumatul, păcat împotriva noastră şi a aproapelui

Răspunsuri duhovniceşti: Fumatul, păcat împotriva noastră şi a aproapelui

Părinte, de ce Biserica nu este de acord cu fumatul?

Dacă ar fi să răspundem simplu am spune: pentru că este un păcat, în sensul propriu, creştin al cuvântului!

Fumatul este un viciu, în înţelesul deplin al termenului, de apucătură rea, de statornicie nesăbuită în rău, dar tocmai acest lucru dovedeşte şi mai mult că este totodată şi păcat. Dar consider că nu discuţia despre fumat are valoare, ci atitudinea pe care fiecare creştin ortodox o arată faţă de acest flagel. Aceasta contează!

Dar sunt şi alte răspunsuri care ne vin în ajutor, mai ales faţă de cei care nu vor să creadă în realitatea păcatului. De ce producătorii înşişi de tutun scriu pe pachetele de ţigări "Fumatul poate ucide!"? De ce există campanii împotriva fumatului finanţate de guverne? De ce întregul corp medical spune la unison că fumatul este nociv pentru om? De ce, după unele statistici, milioane de oameni mor anual din cauza fumatului, iar peste jumătate de milion de oameni nefumători mor anual din cauza fumatului pasiv? (Conjugate cele două statistici, un om moare la şase secunde din cauza fumatului!)

Şi numai astfel privind lucrurile de ce să acuzăm Biserica pentru că pune şi duhovniceşte problema şi spune răspicat: da, fumatul este un păcat! Este păcat împotriva propriei persoane - îţi îmbolnăveşti trupul, templul Duhului Sfânt! Este păcat împotriva aproapelui - tu, cel care fumezi, ştii pe câţi nefumători i-ai îmbolnăvit pentru că i-ai obligat să-ţi inhaleze fumul de tutun? Fumatul pasiv nu e opera lor, ci a ta! Nu e păcatul lor, ci al tău!

Ce terapie eficientă recomandaţi celor care doresc să se lase de fumat?

Prima terapie sau cale spre vindecare este însăşi dorinţa lor de a se lepăda de acest păcat, viciu, flagel, apucătură sau cum vor ei să o numească. Dorinţa de îndreptare conjugată cu efortul duhovnicesc, spiritual este începutul oricărui demers pentru despătimire, cum este şi cazul fumatului.

Ca duhovnic, pot să recomand căi duhovniceşti pentru fumătorii care, convinşi că fumatul este un păcat, vor să nu mai păcătuiască şi să se lepede de el. Aşadar, prima cale: pocăinţa. Alergarea la preotul duhovnic, spovedania sinceră, părerea de rău pentru această deprindere păcătoasă şi acceptarea sfatului pentru îndreptare!

Creştineşte vorbind, nu există altă cale de a ajuta un fumător împătimit decât de a-i recomanda tratamentele duhovniceşti: spovedania deasă, participarea la Taina Sfântului Maslu, postul şi, cel puţin în unele zile de post şi duminica, abstinenţa de la tutun.

Sunt duhovnici care opresc de la Sfânta Împărtăşanie pe cel care fumează! S-a creat, astfel, în rândul fumătorilor o iluzie că ei nu se pot împărtăşi niciodată, atâta timp cât fumează! Şi cei dintâi, şi cei de pe urmă, după părerea mea, greşesc, dacă transformă acest fapt într-o regulă! Consider că fumatul este un păcat, iar dacă este necesar pentru îndreptare, penitentul poate fi chiar oprit de la Cele Sfinte, dar, ca duhovnici, să nu aşezăm automat acest păcat acolo unde nu-i este locul - în rândul păcatelor de moarte, opritoare de la Cele Sfinte - , pentru că nici cei care poartă povara acestui păcat să nu se folosească de această scuză pentru a nu se mai spovedi, pentru a nu mai participa la Sfintele Liturghii, pentru a ajunge ca în mod absolut fals să se "smerească", vieţuind departe de regulile vieţii creştine!

Dacă fumătorii au cu adevărat conştiinţa vie că sunt păcătoşi, atunci cu atât mai mult trebuie să se spovedească, să vină la Sfânta Liturghie şi, dacă duhovnicul le permite, în nevrednicia lor, să se şi împărtăşească! Dar, măcar, în ziua în care primesc Trupul şi Sângele Domnului să refuze fumatul şi, de ce nu, măcar în scurta perioadă de post premergătoare să procedeze la fel. Ar putea fi un început ale cărui roade se vor vedea imediat, pentru că sigur vor fi ajutaţi de Dumnezeu să se elibereze de această patimă!

Pe scurt, o terapie duhovnicească eficientă pentru a renunţa la fumat ar putea fi: sporirea credinţei; conştientizarea că suntem responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru "templul Duhului Sfânt", care este trupul nostru, şi că nu avem voie să-l ruinăm, şubrezindu-i sănătatea; spovedania deasă în care să mărturisim cu părere de rău că suntem fumători şi vrem să ne îndreptăm; rugăciunea zilnică prin care să cerem ajutor de la Dumnezeu pentru a ne lepăda de acest păcat!

Dar toate acestea pot fi socotite doar păreri.

Cine vrea să fie un bun creştin să nu (mai) fumeze! Aceasta nu este o părere. (Nicoleta Olaru)