„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Răspunsuri duhovniceşti: Nu oricine poate povăţui pe alţii
În ce constă responsabilitatea duhovnicului?
Pentru aceasta Marele Vasile hotărăşte în ce chip este duhovnicul şi zice: Duhovnic se numeşte cel ce nu mai vieţuieşte după trup, ci de Duhul lui Dumnezeu se poartă şi fiu al lui Dumnezeu este şi s-a făcut asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Nu este lucrul tuturor a povăţui pe alţii, ci cărora li s-a dat dumnezeiasca alegere, după cum zice şi Apostolul: „Alegerea duhurilor care despart pe cel rău de cel bun cu sabia cuvântului.“ Deci, toată puterea jertfei Mântuitorului pe Cruce de a ierta păcatele oamenilor a dat-o duhovnicului şi a întărit-o, pecetluind această putere, zicând Apostolilor: „Iată, vă dau vouă putere: ce dezlegaţi voi, dezleg şi Eu şi ce legaţi voi, leg şi Eu.“ Răspunderea de duhovnic este neînchipuit de mare, gândind că mântuirea creştinului este condiţionată de a fi dezlegat de păcate. Ce imensă obligaţie ai, să nu piară vreun suflet, căci şi tu eşti chemat să-i rânduieşti zilele! Duhovnicul răspunde nu numai de cei care sunt bolnavi, bătrâni şi care poate aşteaptă sfârşitul; el trebuie să se gândească asupra tuturor vârstelor, că toţi au nevoie de harurile divine pentru puterea de a cunoaşte, de a lupta cu răul din ei şi din afară şi de a se forma şi a fi mereu în binecuvântare. (arhim. Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovniceşti)