Răspunsuri duhovniceşti: „Să mulţumim lui Dumnezeu şi pentru necazuri“

Preacucernice părinte Vasile Gavrilă, cât de importantă este rugăciunea de mulţumire?

Rugăciunea de mulţumire este pe primul plan, fiind cea mai importantă rugăciune. Ea este rugăciunea care ar trebui să ne deschidă ochii dimineaţa, să ni-i închidă seara la somn, să ne călăuzească în orice moment şi orice altă rugăciune să înceapă cu cea de mulţumire, pentru că avem atât de multe motive pentru care să-I mulţumim lui Dumnezeu... Chiar şi pentru necazuri să-I mulţumim, pentru că ele ne devin adesea mântuitoare. Ar trebui să ne gândim măcar atât: ce putem face noi în acest univers? Cu ce putem noi contribui în această lume? Ar trebui să facem ceva bun, să aducem şi noi un aport! Dar, iată, nu facem altceva decât să ne bucurăm de ceea ce a pus Dumnezeu în lume pentru noi. Ne hrănim, ne adăpăm, ne bucurăm şi trăim din tot ceea ce Dumnezeu a creat. Şi atunci, câte motive avem să-I mulţumim lui Dumnezeu? Mai mult decât atât, să nu uităm niciodată că Dumnezeu pe Unicul Său Fiu, Mântuitorul Hristos, L-a dat ca să fie răstignit pentru noi, iar noi să facem măcar atât: să-I mulţumim. De altfel, starea rugăciunii de mulţumire este o stare euharistică. "Evharistia" în greacă înseamnă "mulţumire", iar Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să avem o stare continuă euharistică, adică o stare de mulţumire.

De ce facem metanii atunci când ne rugăm? Nu ar trebui să facem metanii dacă nu înţelegem de ce le facem şi ce simbolizează ele. Acest gest liturgic poate fi pus în legătură cu plecarea capului - "Capetele noastre Domnului să le plecăm", spunem la slujbă. De ce ne plecăm noi capul în faţa lui Dumnezeu? Pentru că mintea noastră, raţiunea noastră, capul nostru ne-au rătăcit şi ne-au îndepărtat de Dumnezeu şi acum ne plecăm capul, mintea, raţiunea în faţa Domnului şi îi cerem lui Hristos, care este Capul Bisericii, ca El să devină capul nostru. În limba greacă, "metanoeo" înseamnă schimbarea, înnoirea minţii. Ne plecăm până la pământ, dând dovadă de pocăinţă şi de smerenie faţă de Hristos, mărturisind că din pământ am fost luaţi şi în pământ ne vom întoarce, căci păcatul ne-a adus moartea şi moartea ne duce în pământ. Dar nu vom rămâne acolo, pentru că în Hristos murim păcatului - şi acest lucru e simbolizat de plecarea noastră la pământ, ca apoi să înviem virtuţii, lucru simbolizat prin ridicarea capului. Deci, metania este un act prin care mărturisim că murim păcatului şi că înviem în Hristos. Metaniile exprimă starea de pocăinţă pentru păcatele săvârşite şi sentimentul de iubire al lui Dumnezeu şi numai lui Dumnezeu I se cuvine să-I închinăm acest gest liturgic.