Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Rubrica pentru părinţi: Cum să vă învăţaţi copilul să fie disciplinat

Rubrica pentru părinţi: Cum să vă învăţaţi copilul să fie disciplinat

Un articol de: Iuliana Niţă - 19 Feb 2009

Disciplina în cazul copiilor trebuie să înceapă din primii ani de viaţă. Copiii trebuie să înveţe ce înseamnă disciplina încă de când îşi dau seama că au făcut ceva greşit. A disciplina un copil nu înseamnă a ţipa la el. Dacă noi, ca părinţi, ţipăm la copil, nu înseamnă că el va înţelege mai bine ceea ce îi spunem. Disciplina copilului nu se referă la atitudini negative, la urlete sau bătăi. Dacă copilul a greşit, a făcut ceva în mod intenţionat, a înjurat, a jignit, a lovit pe cineva, atunci un mod de a-l pedepsi este să îl punem la colţ pentru câteva minute, sau să îi confiscăm jucăria preferată. Atunci când îl pedepsim, să-i explicăm ceea ce a făcut greşit: că a vorbit urât, că şi-a lovit frăţiorul mai mic, că a dat drumul la televizor deşi nu avea voie etc. Să-i oferim însă şi soluţia: să-i spunem şi ceea ce ar fi trebuit să facă bine.

Dacă copilul şi-a îndreptat greşeala, şi-a recunoscut fapta, să încetăm şi pedeapsa. Să nu pedepsim copilul pentru ceva ce a făcut cu zile sau săptămâni în urmă. În momentul în care s-a produs fapta respectivă, atunci, pe moment, să-i explicăm copilului ceea ce a greşit. Dacă copilul a făcut ceva fără intenţie, de pildă, a vărsat o căniţa de apă sau şi-a scăpat fructul jos, din mână, să nu-l certăm şi nici să nu ţipăm la el. Se mai întâmplă. Să-i spunem că nu-i nimic şi ca data viitoare să fie mai atent.

Să nu îmbinăm niciodată disciplina cu recompensele. Dacă copilul a minţit sau înşelat, de exemplu, să nu-l pedepsim, pentru ca apoi să ne pară rău, să ne cerem nouă înşine iertare că l-am pedepsit, să-l îmbrăţişăm şi să-l sărutăm. Dacă procedăm astfel, copilul se va simţi confuz. Întâi trebuie să fim părinte, iar apoi prieten pentru copil.

Disciplinarea copilului înseamnă să nu renunţăm sau să dăm înapoi. Dacă pedepsim copilul, să nu ne răzgândim şi să-l pedepsim în alt mod. Dacă am spus copilului să meargă să stea la locul de pedeapsă pentru 5 minute, să nu ne răzgândim şi să-i oferim altă pedeapsă, să-i confiscăm, de exemplu, o jucărie. O pedeapsă pentru fiecare faptă rea, şi nu mai multe pedepse pentru aceeaşi faptă. Să nu facem exces de zel!

Ca părinte, nu trebuie să ne arătăm slăbiciunea în faţa copilului. Sunt părinţi care renunţă la a-şi pedepsi copilul, pe motiv că acesta începe să plângă, să se roage de părinte care, finalmente, cedează. Şi astfel, plâng părinţii în faţa copilului, sau îngenunchează în faţa acestuia.

Dacă copilul învaţă de mic ce este disciplina, atunci cu siguranţă că va deveni un adult matur şi responsabil.