Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Sfaturi practice în Biserică: Despre cei care pleacă din vremea Sfintei Liturghii

Sfaturi practice în Biserică: Despre cei care pleacă din vremea Sfintei Liturghii

Un articol de: Adrian Ivan - 10 Aug, 2010

Cuvântul "Liturghie" arată că participarea noastră la această slujbă nu urmăreşte interesul nostru particular, ci se deschide lucrării tuturor, a Bisericii în întregimea ei. Centrul Sfintei Liturghii îl constituie aducerea cinstitelor daruri, prefacerea lor în Trupul şi Sângele Mântuitorului şi împărtăşirea credincioşilor cu Sfintele Taine. Deşi punctul culminant îl reprezintă prefacerea cinstitelor daruri la momentul numit epicleză (de la grecescul "epiklisis" - chemare pe nume, invocare), totuşi, Sfânta Liturghie nu se încheie imediat după acest moment, ci se continuă cu împărtăşirea celor care şi-au mărturisit păcatele la duhovnic şi au primit de la acesta îngăduinţa de a se împărtăşi cu Sfintele Taine.

După împărtăşirea clericilor în Sfântul Altar, preotul sau diaconul, purtând în mâini Sfântul Potir, adresează de pe solee chemarea către toţi credincioşii: "Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi!" Apropiindu-se numai cei care se împărtăşesc, se creează impresia că Sfânta Liturghie s-a încheiat pentru cei care nu se pot împărtăşi, de aceea, unii dintre aceştia consideră că pot părăsi biserica. Gestul de a părăsi biserica înainte de a se fi încheiat Sfânta Liturghie este unul grav din punct de vedere duhovnicesc, de aceea el este incriminat în cuvinte aspre de Sfântul Ioan Gură de Aur într-una din omiliile sale adresate celor care se grăbeau să plece de la biserică la spectacolele păgâne organizate pe stadioane. Pe unii ca aceştia îi aseamănă cu Iuda, care s-a grăbit să plece de la Cina cea de Taină cu gândul să câştige 30 de arginţi prin vânzarea Mântuitorului. Mâhnirea Sfântului Ierarh vine mai ales din faptul că ceea ce se petrece în sufletul acelui credincios necinsteşte darul pe care l-a primit, dar necinsteşte şi întregul Bisericii, rupând unitatea Trupului lui Hristos.

Există cazuri în care, mult mai grav, credincioşii aduc pomelnic la biserică şi spun că "am dat liturghii", iar în vremea Sfintei Liturghii sunt fie acasă, fie în piaţă sau în târguri. Aceştia nu doar necinstesc Biserica, dar ridică interesul lor individual mai presus de scopul lucrării Bisericii. Refuzul de a se integra comuniunii şi jertfei liturgice este mult mai vizibil în cazul celor care nu se împărtăşesc cu Sfintele Taine, de aceea, a ne împărtăşi cu Sfintele Taine înseamnă să prelungim în viaţa noastră Liturghia Bisericii, mai bine spus, să rămânem permanent liturghisitori ai propriei noastre vieţi.

Rânduiala Sfintei Liturghii se încheie cu îndemnul preotului: "Cu pace să ieşim!" şi acesta semnifică propriu-zis nu sfârşitul ei, ci începutul unei noi liturghii a fiecărui credincios în lume, ca mărturie vie a ceea ce am văzut şi am crezut: "Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credinţa cea adevărată…" Aşadar, Sfânta Liturghie rămâne o lucrare a tuturor, dar se împlineşte în toţi în chip felurit, de aceea, prezenţa noastră în biserică până la sfârşitul ei este semnul că vom mărturisi drept adevărul credinţei noastre şi în lume.