Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Evanghelia zilei Sfaturi practice în biserică: Mirii nu „se duc ca florile de mai“

Sfaturi practice în biserică: Mirii nu „se duc ca florile de mai“

Un articol de: Nicușor Beldiman - 04 Mai, 2010

Superstiţiile sunt, în general, moşteniri ale religiilor precreştine, care au supravieţuit alături de elementele pur creştine, având o vitalitate uimitoare. Nu numai pentru că au rezistat aproape două mii de ani, dar chiar au luat amploare şi forţă. De aceste producţii bizare ale spiritului omenesc se plângeau încă din Antichitate cei care judecau lucrurile în mod lucid, iar Sfântul Apostol Pavel avertizează pe ucenicii lui asupra pericolului pe care-l reprezintă ele în calea învăţăturii celei adevărate a Evangheliei lui Hristos (Tit 1, 14). Şi astăzi există numeroase superstiţii, care încep cu persoana preotului, continuă cu locurile sfinţite (biserica, cimitirul etc.), rânduielile liturgice, lucrurile şi veşmintele bisericeşti şi se sfârşesc cu duminicile şi sărbătorile. Cele mai multe dintre ele se referă la Taina Cununiei: călcatul pe picior în timpul slujbei, interdicţia întâlnirii mireselor, precum şi aceea de a se uita înapoi atunci când se intră în sfântul lăcaş, "păcălitul" cu pişcoturile şi altele. Alături de acestea, întâlnim frecvent o concepţie greşită, potrivit căreia în luna mai nu este bine să se facă nunţi, invocându-se motivul că astfel de căsătorii săvârşite în această lună nu durează, ci "se duc ca florile de mai".

Mulţi cred în această superstiţie, însă trebuie precizat foarte clar că nu există nici un temei teologic, canonic sau liturgic ce opreşte săvârşirea nunţii în această perioadă. Porunca a IX-a a Bisericii menţionează numai anumite zile în care nu se săvârşesc nunţi în timpul anului bisericesc. Astfel, nu este îngăduită oficierea Sfintei Taine a Cununiei în toate miercurile şi vinerile de peste an, în ajunul praznicelor împărăteşti, în cele patru posturi de peste an, în Săptămâna brânzei (cu şapte zile înainte de Postul Sfintelor Paşti), în Săptămâna Luminată, în Duminica Rusaliilor, în intervalul de timp de la Naşterea Domnului până la Bobotează, la 14 Septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci) şi la 29 August (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul). Aşadar, nu există nici o interdicţie ca tinerii să-şi unească vieţile în această lună, dimpotrivă, căsătoria este binecuvântată, mai ales că urmează după sărbătoarea Învierii Domnului.

Nu trebuie să ne luăm după superstiţii, crezând că relaţia se va destrăma. Există familii care s-au cununat religios în luna mai şi au convieţuit zeci de ani, tot aşa cum există unele care nu au durat, în ciuda faptului că nunta s-a făcut în iunie, iulie sau septembrie. Important este să ne ferim a săvârşi nunta în perioadele stabilite de Sfânta Biserică ca nepotrivite, iar tinerii, încă din prima zi a căsătoriei, să vadă în familie o icoană a iubirii lui Dumnezeu pe pământ, având ca scopuri prioritare ajutorul reciproc, atât în dobândirea mântuirii, cât şi în cele ce ţin de naşterea şi educarea copiilor.