Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Moldova Cuviosul Cleopa de la Sihăstria

Cuviosul Cleopa de la Sihăstria

Un articol de: Ziarul Lumina - 05 Dec, 2015

Născut în ţinutul Botoşanilor într-o familie cu 10 copii, din care patru intră în viaţa monahală; crescut de mic în duhul Sfinţilor Părinţi de către un alt mare cuvios, ieroschimonahul Paisie Olaru; învăţat cu rugăciunea şi cu răbdarea încă de la intrarea de prima dată pe poarta Sihăstriei; stăreţind peste Sihăstria Neamţului şi Slatina lui Lăpuşneanu în vremuri deosebit de grele şi vieţuind în mănăstire 70 de ani, dintre care zece ani în pustia Munţilor Carpaţi, arhimandritul Cleopa a ajuns la măsura părinţilor pustiului de odinioară.

Autodidact prin excelenţă, părintele Cle­o­pa a citit, pe când mergea cu oile pe munte, sute de cărţi din bi­bli­oteca Mănăstirii Neamţ, cărţi pe care, datorită darului pri­mit de la Dumnezeu, le me­mora aproape în întregime. Zi­cea uneori: „Aşa de dragi îmi e­rau cuvintele Sfinţilor Părinţi, încât tot ce citeam se întipărea în mintea mea precum ai scrie cu degetul pe ceară“. Este binecunoscut faptul că foarte des rostea citate şi pagini întregi din operele citite de-a lungul vie­ţii. De altfel, atunci când, prin anii 1948-1949, după tipă­rirea primelor patru volume din Filocalie, a venit în Sihăs­tria, părintele Stăniloae a ră­mas profund impresionat cât de bine ştia pe din afară părintele Cleopa fragmente întregi din Filocalia care de-abia apăruse.

Ancorat adânc în Sfânta Scriptură, în Sfinţii Părinţi şi în Sfânta Tradiţie, cărţile şi pre­dicile părintelui Cleopa a­bun­dă în citate biblice şi patristice. Deseori spunea: „Aşa spu­ne psalmistul; aşa zice Sfântul Isaac Sirul; aşa zicea stareţul meu Ioanichie Moroi; aşa zicea bătrânul meu; aşa făcea părintele cutare“.

Părintele Cleopa a avut o profundă trăire duhovnicească. Oriunde a fost trimis, a înnoit viaţa duhovnicească, punând în bună rânduială slujbele de zi şi de noapte şi Sfânta Li­tur­ghie, rânduind spovedanie săp­tă­mânală, şcoală monahală şi viaţă de obşte desăvârşită. Toc­mai de aceea, cât timp a stă­reţit la Slatina, părintele Cleo­pa a fost însărcinat ca să mai aibă în subordine alte opt mănăstiri şi schituri, şi anume: Putna, Moldoviţa, Râşca, Si­hăs­tria, Rarău, Sihla, Cămâr­zani şi Orata, toate nouă formând ob­ştea „Sfântul Teodor Studitul“.

Smerenia sa era autentică. Adeseori se numea pe sine „cio­ban“, „hârb legat cu sâr­mă“, „Moşul Putregai“ sau „Cleopa nemonahul“, dar aceste cuvinte ieşeau din inimă, nu de pe vârful buzelor. De câteva ori i s-a propus părintelui Cleopa să fie ridicat la treapta arhieriei, însă de fiecare dată a refuzat; în anul 1990 refuzând să fie ales chiar patriarh al Româ­ni­ei, dorind mai degrabă smerenia vieţii de mănăstire, pe care a ales-o şi a iubit-o din tinereţe. Tocmai pentru aceasta cei care aveau binecuvântatul prilej de a-i sta alături aveau impresia că stau lângă un mare avvă din Patericul egiptean.

Cuvântul său era unul cu putere multă. Totdeauna când vorbea la biserică, la trapeză sau la chilia sa îi fascina pe ascultători. Cuvântul său era ascultat cu evlavie şi respectat. Astfel, vizita sa la Muntele Athos în anul 1977 a constituit o revelaţie pentru călugării aghioriţi, care au avut atunci pentru prima dată posibilitatea să-i asculte cuvintele pline de har. Îndată după aceasta a fost solicitat să ţină un cuvânt şi în faţa arhiereilor din sinodul Gre­ciei, statura sa duhovni­ceas­că impunându-se înaintea tu­turor. Cine îşi poate închipui ce revărsare de har era atunci când se întâlnea părintele Cleopa cu părintele Stăniloae, cu părintele Galeriu, cu poetul Ioan Alexandru sau cu alţi atâ­ţia mari părinţi, care veneau la Sihăstria tocmai pentru a se întâlni cu sfinţia sa?

Cărţile părintelui Cleopa, de predici, de apărare a credinţei ortodoxe, de învăţătură şi de poezii, 40 la număr, sunt scrise pe înţelesul tuturor şi pline de har şi de miere duhovnicească. Acest lucru reiese şi din numă­rul mare de exemplare tipărite până acum, dar şi din faptul că multe dintre ele sunt publicate în lumea întreagă în zece limbi, şi anume: engleză, fran­ceză, greacă, italiană, rusă, sârbă, poloneză, finlandeză, arabă şi chineză. Însă doar cel care citeşte opera întreagă a părintelui Cleopa îi poate descoperi uriaşa personalitate şi poate vedea ce fapte minunate săvârşeşte şi astăzi cuvioşia sa.

Părintele Cleopa avea certitudinea plecării sale la Dum­nezeu, şi n-am auzit prea mulţi care să vorbească despre plecarea dincolo cu atâta bucurie, seninătate şi certitudine. De­se­ori  zicea: „Mânca-v-ar raiul să vă mănânce! Aşa cum vă văd aici, aşa să vă văd în rai, în bucuria cea veşnică şi fără margini! Să vă văd în rai pe toţi! Doamne, fereşte, unul să nu rămână la munci, toţi să vă bucuraţi în grădinile raiului! Toţi. Dacă aş avea o traistă mare, v-aş băga pe toţi în ea şi v-aş duce în rai. Ştiţi voi cât de frumos este acolo!?...“

Numai cine a trăit toată viaţa în comuniune cu Dumne­zeu îndrăzneşte să spună cuvintele acestea. De altfel, când auzi sau citeşti mărturii despre părintele Cleopa de la cei care l-au cunoscut personal sau doar au auzit despre sfinţia sa, nu poţi decât să conştientizezi din cuvântul fiecăruia sfinţenia părintelui Cleopa şi cât de minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!

Tocmai de aceea, chilia-mu­zeu şi mormântul părintelui Cleopa din cimitirul Sihăstriei, cel asemenea grădinii raiului, au devenit un loc de pelerinaj, marea majoritate a credincioşi­lor care vin în Mănăstirea Si­hăstria, indiferent dacă au mai fost aici sau nu, fiind atraşi de ele ca de un magnet.

Viaţa părintelui Cleopa nu este cu nimic mai prejos de via­ţa multor sfinţi din calendarul nostru, iar credincioşii ştiu şi simt aceasta şi se manifestă ca atare. Astfel, de nenumărate ori i-am văzut pe bunii noştri creştini rugându-se avvei Cleo­pa aidoma Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântului Paisie de la Neamţ sau unor icoane făcătoare de minuni.

Acum, la împlinirea a 17 ani de la plecarea părintelui Cleo­pa dintre noi, ne mângâiem că ne-au rămas măcar cărţile sale ziditoare de suflet, înregistrări audio şi video, precum şi fotografii cu sfinţia sa. Nu ne rămâne decât să ne rugăm în­tru-tot-milostivului Dumne­zeu ca să ne ajute să împlinim ceea ce părintele Cleopa a propo­vă­duit şi împlinit toată viaţa, pentru ca să se împlinească şi cu noi urarea sa „Mânca-v-ar raiul!“. (Arhim. Petru Bălan, Mănăstirea Sihăstria)