Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Moldova Seară duhovnicească a „prietenilor Sfinţilor Trei Ierarhi”

Seară duhovnicească a „prietenilor Sfinţilor Trei Ierarhi”

Un articol de: Ziarul Lumina - 23 Feb, 2019

Mulţi dintre noi participăm la sfintele slujbe ale Bisericii şi învăţăm de mici că Dumnezeu ne ajută dacă mergem la Sfânta Liturghie, dacă luăm anafură, dacă ne împărtăşim la sărbătorile mari. Din păcate, adesea nu înţelegem multe din cele ce se întâmplă în biserică şi mai ales la Sfânta Liturghie. Ne întrebăm „De ce părintele iese cu Sfânta Evanghelie?” sau „De ce mama îmi cere să duc un pomelnic la uşa Sfântului Altar?” sau „Ce înseamnă cuvintele «Uşile, uşile! Cu înţelepciune să luăm aminte!»?”.

Noi, „prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi” de la Colegiul Pedagogic din Iaşi, am fost curioşi să aflăm mai multe despre Sfânta Liturghie. Ştim că a avea întrebări şi a primi răspunsuri la ele înseamnă să trăieşti prezentul, să fii viu. De aceea, joi, 21 februarie 2019, ne-am întâlnit la Sectorul de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor la cea de a doua seară duhovnicească din acest semestru, având ca temă de reflecţie întrebarea „Ce este Sfânta Liturghie?”. Invitatul nostru, părintele arhimandrit Nicodim Petre, consilierul Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iaşilor, ne-a ajutat să pătrundem puţin în tainele Dumnezeieştii Liturghii. M-am bucurat aflând că doi dintre ocrotitorii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Vasile cel Mare, au compus două rânduieli ale Sfintei Liturghii pe care Biserica Ortodoxă le săvârseşte în decursul anului.

„Oricine poate trăi faptele Noului Testament la fiecare Liturghie”

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „oricine poate trăi faptele Noului Testament la fiecare Liturghie”. Sfânta Liturghie prezintă întreaga viaţă pământească a Mântuitorului. Prin cele trei părţi ale sale (Proscomidia, Liturghia catehumenilor şi Liturghia credincioşilor), noi trăim, în alt mod, cele petrecute acum 2000 de ani: Naşterea Mântuitorului, provovăduirea Evangheliei, drumul Golgotei, Răstignirea şi Învierea.

Încă de la Proscomidie, Dumnezeu ne arată dragostea Sa de nemăsurat. Rugăciunile („Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău”), actele simbolice şi pomenirea celor vii, cât şi a celor adormiţi ne arată că Sfânta Liturghie cuprinde întreaga Biserică a lui Hristos, întemeiată prin jertfa Sa pe Cruce. Acolo, pe Sfântul Disc, alături de Mântuitorul, Maica Domnului, Puterile cereşti şi Sfinţii, suntem şi noi, cei vii, dar şi cei mutaţi în veşnicie. Prin pomenirea noastră la Proscomidie suntem cu un pas mai aproape de mântuire. În mod tainic păcatele noastre vor fi iertate prin Sângele Mântuitorului.

De la momentul binecuvântării şi până la finalul Sfintei Liturghii, timpul este trăit diferit. Parcă e mai plin, mai plin de sens. Acest sentiment îl simt şi eu, săptămânal, în ziua de marţi la biserica Liceului Pedaogic, alături de „prietenii Sfinţilor Trei Ierarhi” care aleg să se întâlnească cu Hristos.

La noi, în Dealul Copoului, la Sfânta Liturghie, timpul pare că are mai multă răbdare cu noi, parcă prinde ceva din veşnicie. Atmosfera e prietenoasă, liniştită. Şi cunoscând cuvintele Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”, cred că şi aici e prezent Mântuitorul şi sfinţii Săi. Poate multe dintre dialogurile, vizionările de film, concursurile cu premii şi ieşirile în oraş le voi uita. Dar nu şi slujba de aici. Frigul, lumina timidă a lumânărilor şi a candelelor mă duc cu gândul la momentul Naşterii lui Hristos, la peştera sărăcioasă, friguroasă, fără lumină. Odată cu parcurgerea slujbei şi apropierea de Sfânta Euharistie, treptat razele soarelui luminează biserica noastră, aerul se mai încălzeşte şi totul pare că se umple de viaţă. Aşa cum a făcut şi Hristos prin Învierea Sa, la Sfânta Liturghie ne aduce Lumina cea adevărată.

„Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate”

Ce-i vom putea da noi Mântuitorului pentru toată dragostea Lui? Daruri de pâine şi de vin care devin Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge. Daruri pe care le primim înapoi sfinţite şi care ne vindecă de neputinţe şi ne dau puterea de a fi nemuritori. Mă gândesc la momentul în care preotul se închină şi ridică mâinile spre cer, cerând ca Sfântul Duh să se pogoare peste darurile de pâine şi vin. Şi Sfântul Duh chiar se pogoară şi le sfinţeşte. Ce taină! Şi noi suntem de faţă. Evreii nu aveau voie să intre în Sfânta Sfintelor, budiştii pot intra în Marele Templu doar în anumite perioade ale anului, iar noi suntem martori, la fiecare Sfântă Liturghie, la Pogorârea Sfântului Duh şi-L putem mânca pe Cel ce ne-a creat. Aici ni se găteşte medicamentul nemuririi. Şi pregătindu-ne, îl putem lua spre a trăi.

Această seară duhovnicească nu a fost doar o simplă lămurire teoretică, ci şi o întărire în credinţă. Cred mai mult cuvintele părintelui Arsenie Papacioc care spunea că „dacă ar fi cu putinţă să se deschidă cerurile şi chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină şi mai multă aşezare decât este aici, în Sfântul Altar, cu îngerii şi cu Hristos”.

(Grigorie Pîjîn - prieten al Sfinţilor Trei Ierarhi)