Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Oltenia Locul întrepătrunderii dintre vechi şi nou

Locul întrepătrunderii dintre vechi şi nou

Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache - 09 Mar, 2019

Localitatea doljeană Belcin se numără printre cele mai vechi aşezăminte olteneşti din proximitatea oraşului Craiova, existând neîntrerupt încă din epoca bronzului. Parohia de astăzi, aşezată în jurul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, face parte din Protopopiatul Craiova-Nord şi se află în comuna Calopăr.

Situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Craiova, Parohia Belcin se încadrează într-un străvechi şi important areal istorico-arheologic, dat fiind faptul că se găseşte în apropierea sitului arheologic „La Cetate”. Despre această zonă există certe dovezi că ar data încă din epoca timpurie a bronzului. Pe filieră toponimică, localitatea Belcin apare sub diferite denumiri ca nume şi comunitate (Belcinu, Bilciun, Belezin, Bolcin, Betschin), fiind atestată într-un hrisov, document-sursă istorică originală din 20 noiembrie 1611 al domnitorului Radu Mihnea. Actul voievodal întăreşte lui Voinea, feciorul preotului Stepca, „moşie în Belcin”. Tot despre acest loc se vorbeşte şi într-un document original slavon, cu referire precisă la Fondul Mănăstirii Zlatari, Horezu, Arnota şi la Fondul Mănăstirii Horezu. Satul mai este menţionat şi în alte documente din anii 1619, 1622, 1626, iar mai târziu, în anul 1720, în studiul „Hartă a Olteniei din timpul ocupaţiei austriece”, cât şi în harta rusă întocmită în 1853.

Tradiţie şi actualitate

Biserica din Belcin este închinată marelui praznic al „Adormirii Maicii Domnului”, fiind ridicată în anul 1873, pe cheltuiala lui Hrisante Cămărăşescu şi a soţiei Joiţa, ajutaţi de localnici. A fost sfinţită de Episcopul Atanasie al Râmnicului, aşa cum se poate vedea din pisanie. În anul 1930 au început lucrările de renovare, care au durat până în anul 1938. Pentru această nouă etapă, slujba de sfinţire a fost săvârşită de Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului Noului Severin.

În ceea ce priveşte arhitectura sfântului locaş rămâne de menţionat faptul că are formă de navă, întărită cu turlă şi naos. Biserica nu prezintă decoraţie exterioară decât în pridvor, care este de dimensiuni normale, dar de o eleganţă deosebită, dată de cele patru bolte mici şi una mare, care se sprijină pe patru coloane. A fost construită din cărămidă şi acoperită cu tablă. Pictura sfântului locaş a fost executată în ulei de un zugrav necunoscut. Între anii 1930 şi 1938 au fost făcute lucrări de restaurare a picturii. Din anul 2011, biserica a intrat din nou într-un amplu proces de restaurare. Cu acest prilej, a fost împodobită şi curtea parohială, unde s-a săpat şi s-a sfinţit o fântână.

În decursul timpului, preoţii slujitori de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”-Belcin au avut o relaţie deosebită cu şcoala. Elevii participă astfel periodic la orele de cateheză, organizate în sfântul locaş, şi sunt aproape nelipsiţi de la sfintele slujbe. Filantropia este direcţionată spre ajutorarea familiilor sărace, care primesc periodic sprijin din partea parohiei.