Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Oltenia Parohia Tălpaş, istorie şi prezent

Parohia Tălpaş, istorie şi prezent

Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache - 20 Aug, 2016

Nu departe de municipiul Craiova, pe valea râului Plos­ca, se află Parohia Tălpaş. comunitatea creştinilor ortodocşi de aici, închegată în vremea domnitorului Şerban Cantacuzino (1688), a moştenit o frumoasă biserică, astăzi monument istoric, închinată marelui praznic al Înălţării Domnului.

Parohia Tălpaş este situată pe valea râului Plosca, în judeţul Dolj şi aparţine de Protopopiatul Craiova Nord. Toponimul pe care îl poartă de mai bine de trei secole se leagă de vechea denumire ostăşească a infanteriei, formată din pedeştri sau oşteni care mergeau la război pe jos. Pesemne că boierii din neamul Tălpăşeanu, prezenţi pe aceste meleaguri încă din vremea lui Şerban Cantacuzino, au fost cei care au întemeiat localitatea. Conacul boieresc al Tălpăşeştilor s-a păstrat multă vreme, fiind demolat definitiv în timpul regimului comunist. Singura amintire este o fântână, refăcută în timp, locul în care se sfinţeşte în fiecare an Agheasma Mare de Bobotează.

O biserică-monument istoric

Primul locaş de închinare din Tălpaş a fost ridicat pe vechea vatră a satului. Din tradiţie se mai ştie doar că acolo, pe malul drept al râului Plosca, se afla vechiul cimitir, biserica fiind ridicată „în coastă, pe partea dreaptă, cum se trecea de Poarta Ţarinii”. În anul 1840, odată cu extinderea satului, s-a simţit nevoia construirii unui locaş de închinare mai încăpător. A venit aici un călugar, tocmai din Socoteni, Banatul Sârbesc, care a pus bazele construcţiei unei mănăstiri. El a adus „doi disagi” cu bani de aur, a tocmit meseriaşi şi muncitori şi cu concursul dat de boierii Tălpăşeanu a ridicat actuala biserică parohială”. Astfel, în anul 1847, sfântul locaş s-a sfinţit, fiind închinat praznicului „Înălţării Domnului”. Mănăstirea nu s-a mai temeluit din pricina vecinătăţii gospodăriilor din sat. Astfel, biserica a rămas în grija comunităţii. A fost înzestrată de boierii Tălpăşeanu cu „o curea de pământ, lată de „33 stânjeni” (66 metri), lungă dintr-un hotar în altul al comunei, de la est la vest”. Arhitectura este în formă de cruce, cu abside largi şi stâlpi la interior. Zidirea s-a făcut din cărămidă, strânsă mai apoi cu chingi de fier, tot din cheltuiala familiei Tălpăşeanu. S-a păstrat până astăzi pictura originală, restaurată în timpul preotului Nicolae Bălă (1945).

Preoţi slujitori de-a lungul vremii

La Sfântul Altar au slujit preoţi vrednici, din rândul lor fiind cunoscuţi cu numele preot Constantin Georgescu (până în anul 1932), preot Nicolae Bălă (din 1932 până în anul 1979) sau preot Ilie Amza (până în anul 1986). În prezent, serviciul liturgic este deservit de preotul Constantin Boiangiu. În decursul timpului, majoritatea preoţilor slujitori au împletit frumos lucrarea pastoral-misionară cu activitatea de la catedră. Astfel, înainte de instalarea regimului comunist, preoţii Constantin Geor­gescu şi Nicolae Bălă au predat religia. Frumosul obicei a fost continuat după revoluţie de preotul Constantin Boiangiu.

Lucrarea pastoral-misionară în parohie

În prezent, Parohia Tălpaş numără 162 de familii, păstorite de pr. Constantin Boiangiu. Specificul lucrării pastorale desfăşurate aici este în primul rând catehetic, în contextul răspândirii cultelor neoprotestante în zonă. În acest sens, a fost deschis chiar un blog, dedicat mai cu seamă credincioşilor tineri, denumit „Părintele Tell salvează suflete”. Nu lipseşte nici lucrarea social-filantropică, majoritatea proiectelor desfăşurându-se în parteneriat cu Asociaţiei Vasiliada, ONG patronat de Arhiepiscopia Craiovei.