Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Oltenia Patriarhul Justinian pomenit la Mănăstirea Suieşti

Patriarhul Justinian pomenit la Mănăstirea Suieşti

Un articol de: Pr. Ioniţă Apostolache - 29 Mar, 2019

Patriarhul Justinian Marina a fost pomenit marți, 26 martie, în satul natal, Suiești, județul Vâlcea, la trecerea a 42 de ani de la mutarea sa la cele veșnice. Slujba Parastasului a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii Suiești.

Numeroşi credincioşi, oameni de cultură vâlceni, reprezentanți ai autorităților locale, membre ale Ligii Femeilor Creștine din Arhiepiscopia Râmnicului au participat marţi, 26 martie, la comemorarea celui de-al treilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, la împlinirea a 42 de ani de la trecerea lui la cele veşnice. Slujba a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care la final a evocat personalitatea vrednicului de pomenire Patriarh Justinian.

„Un slujitor providențial pentru Biserica noastră”

Înaltpreasfinţitul Părinte Varanufie a arătat că „vrednicul de pomenire Patriarh Justinian a fost un slujitor providențial pentru Biserica noastră, salvând Biserica Neamului de la distrugerea ei. După o viaţă de permanentă luptă împotriva comunismului ateu în care Biserica, pe care a cârmuit-o cu binecuvântarea lui Dumnezeu, nu numai că a supravieţuit, dar a şi înflorit, pătrunzând norii vremurilor şi vâltoarea lor, Patriarhul Justinian a trecut la cele veșnice la 26 martie 1977 și a ales să-şi doarmă somnul de veci în voievodala biserică a Mănăstirii Radu Vodă din Bucureşti”. În continuare, IPS Părinte Varsanufie a vorbit despre bogata lucrare misionar-culturală, duhovnicească și administrativă a Patriarhului Justinian, arătând totodată că „într-o perioadă în care toate instituţiile statului român trebuiau să se schimbe potrivit noii ideologii materialist atee, iar Biserica lui Hristos trebuia să dispară, Pronia lui Dumnezeu, prin vrednicul patriarh, a făcut ca numele Bisericii Ortodoxe Române să fie pomenit în toate Bisericile Ortodoxe surori, în întreaga Europă, în Asia şi în Africa.

Cârmuitor în vremuri tulburi, Preafericitul Părinte Justinian a avut dificila misiune de a conduce corabia Bisericii în valurile cele mai cumplite... Să-l pomenim și noi mereu în rugăciunile noastre așa cum ne-a învățat el însuși. Să-l pomenim aici, în satul unde s-a născut și s-a format duhovnicește, să-l pomenim în bisericuța de lemn, sub care și-a înmormântat bunii săi părinți și pe care a ctitorit-o pentru consătenii săi, să-l pomenim în mănăstirea pe care am construit-o spre veșnica lui pomenire în satul natal, să-l pomenim în fiecare Sfânt Altar al Neamului acestuia, pentru că Patriarhul Justinian Marina este Părintele nostru al tuturor.

Veșnică să-i fie odihna în ceata drepților, acum și pururi și în vecii vecilor! Amin!”

Vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina, cel de-al treilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, s-a născut în data de 22 februarie 1901, în localitatea Suiești, județul Vâlcea. A rămas în conștiința poporului ortodox român prin restaurarea și consolidarea mănăstirilor și bisericilor care au fost încercate în perioada celui de-al Doilea Război Mondial; prin reorganizarea învăță­mântului teologic ortodox; prin crearea unor așeză­minte de asistență socială pentru preoți și călugări și, nu în ultimul rând, printr-o frumoasă operă duhovnicească.