Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Oltenia Praznicul Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa”

Praznicul Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa”

Un articol de: Nifon Dorin Iancu - 15 Iul, 2016

În ziua de 12 iulie, închinată în Calendarul nostru Cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromița”, Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea a îmbrăcat haina de sărbătoare. O copie a sfântei icoane a fost așezată, spre închinare, în sfântul locaş, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la Vecernia sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, din 2015.

Manifestările liturgice închinate prăznuirii Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” au debutat la Râmnic în seara zilei de 11 iulie, cu săvârșirea slujbei de Priveghere de toată noaptea, după rânduiala Sfântului Munte. Slujba a fost săvârşită de IPS Părintele Varsanufie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Cu acest prilej, reafirmând rolul privegherii ca fiind esențial în viața ascetică, prin descoperirea în sufletelor ostenitorilor „a inimii înfrânte, blânde și smerite, prin alungarea gândurilor rele și îmblânzirea patimilor”, Chiriarhul Râmnicului a săvârșit, în continuare, Sfânta Liturghie. Alăturând rugăciunii cuvântul duhovnicesc de binecuvântare și îmbărbătare a tuturor celor care și-au ostenit trupul în priveghere și rugăciune, Înaltpreasfinția Sa a arătat că, în timpul vieții pământești, Maica Domnului ni s-a înfățișat drept un model de viață sfântă trăită în continuă ascultare față de Dumnezeu, în rugăciune și adâncă smerenie. Biserica a cinstit-o ca pe Maica Mântuitorului Iisus Hristos, dar și ca pe o permanentă ajutătoare și ocrotitoare a monahilor și mirenilor, care împodobesc icoanele sale cu rugăciuni de mulțumire. De aceea, experiența vindecărilor, a împlinirii cererilor și a tuturor minunilor, atât cunoscute, cât și a celor păstrate în taina sufletelor smerite, a izvorât sărbători de cinstire a Maicii Domnului nu doar ca momente comemorative ale sfintei sale vieți, ci și ca sărbători închinate minunilor, dar și icoanelor sale făcătoare de minuni sau sfintelor relicve cum este Acoperământul Maicii Domnului. Din tradiţia cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa”, Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa” (Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”, aflată la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul”-Prodromu de la Sfântul Munte Athos din Grecia. În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare a Schitului Prodromu, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească, pe lemn de tei, o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericești: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru, cu o singură masă pe zi la sfârșitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie și păcate trupești, precum şi celelalte rânduieli. Cuvioșii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu. Acesta s-a încumetat să picteze icoana şi a început pictarea icoanei la Mănăstirea Bucium din Iași. Astfel că, în câtva timp, a terminat veșmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Fețe să le facă pe urmă, după cum este sistemul artei zugrăvirii. Deși era un pictor cu experiență, nu reușea să realizeze Sfintele Fețe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei. Speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul sau o voință mai puternică se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. În dimineața următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârșită, fără să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Pentru a da mai multă credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă: `Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iași, am zugrăvit această sfântă icoană a Maicii Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”. Dimensiunile icoanei sunt de 100/70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii cum că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România, toate fiind făcătoare de minuni.