Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Regionale Transilvania Biserica din Rotbav, monument de spiritualitate din Ţara Bârsei

Biserica din Rotbav, monument de spiritualitate din Ţara Bârsei

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 26 Aug, 2015

Ţara Bârsei impresionează prin frumuseţea peisajelor naturale, prin oamenii primitori şi credincioşi, dar şi prin monumentele de arhitectură şi spiritualitate. Biserica din Rotbav, comuna Feldioara, este unul dintre locaşurile de cult de referinţă din această parte a Transilvaniei, o zidire care păstrează mărturii despre trecutul românilor de aici.

Despre satul Rotbav aflăm lucruri importante din lucrarea istoricului Nicolae Stoicescu, intitulată „Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania”. Regretatul istoric ne spune în lucrare că numele localităţii înseamnă „Pârâul Roşu”, iar de-a lungul vremii satul ar fi purtat nume precum „Rothbach Roşie”, „Rotbac”, „Roiderbrich” sau „Rothpach”. De la aceeaşi sursă aflăm că pe teritoriul localităţii au fost descoperite fragmente de vase din lut care datează din epoca bronzului, ceea ce ne demonstrează că aceste locuri au fost populate încă din vechime. Tot legat de numele şi înfiinţarea localităţii circulă şi o veche legendă: în prima jumătate a secolului al XIII-lea, 20 de familii de saşi s-au stabilit în apropiere de actuala vatră a satului, dar în urma năvălirilor barbare au fost nevoite să se mute mai spre est, pe drumul dintre Feldioara şi Măieruş. Legenda continuă şi spune că aceste familii şi-au spălat hainele în râul din apropiere, care a devenit roşu de la sângele răniţilor, astfel dându-se şi numele localităţii. 

Prima atestare documentară a satului Rotbav apare la 1371, sub numele „Ruffa Serrates” - Malul Roşu. Documentele vorbesc şi despre invaziile turcilor din 1438 şi 1464, dar şi despre tentativa generalului Basta de a cuceri cetatea aliată pe atunci cu domnitorul muntean Radu Şerban. Rotbavul a fost incendiat, cu pierderi imense pentru populaţia care avea casele şi gospodăriile din lemn. În perioada următoare, localitatea a fost refăcută, iar construcţiile au fost realizate din piatră.

Ctitorită de negustori braşoveni

Românii din Rotbav şi-au legat existenţa de viaţa lor religioasă, care a şi atins culmile prin ridicarea actualei biserici a localităţii, un impresionant locaş de cult ridicat la 1790. Din pisania zidirii aflăm că biserica a fost ctitorită de Ioan şi Constantin Boghici, foşti comercianţi din Braşov. Locaşul de închinare are hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi este rod al dorinţei nespus de mari a românilor din Rotbav de a avea locaş de închinare. Din istoricul parohiei aflăm că documentele ne vorbesc despre viaţa religioasă a românilor din Rotbav ca fiind legată mai mult de troiţele şi locurile deschise de rugăciune. În sat se păstrează şi acum o veche troiţă, mărturie a vieţii spirituale a românilor de aici, iar la 1752 apare menţionat preotul Ianichie, ceea ce înseamnă că în comunitate se oficiau slujbe religioase. Abia la 1781, românii din Rotbav au avut posibilitatea să înceapă demersurile pentru ridicarea unui locaş de cult, dar autorităţile s-au opus vehement, chiar dacă în 1781 s-a dat cunoscutul edict imperial prin care negustorii de rit greco-oriental stabiliţi în Imperiul Austro-Ungar aveau dreptul de a-şi ridica biserici.
Biserica are formă dreptunghiulară, cu altarul în formă de semicerc şi cu plafonul boltit, în care se prelungeşte ogiva ferestrei din faţă. Naosul are formă dreptunghiulară, cu plafonul boltit, în care se prelungesc ogivele celor şase ferestre, trei pe o parte şi trei pe alta. Pronaosul este despărţit de naos prin trei arcade, susţinute de patru pilaştrii, care susţin podişorul confecţionat din lemn. Tinda situată în partea de vest are formă dreptunghiulară, cu plafonul drept, şi susţine turnul în formă pătrată care se înalţă deasupra uşilor de la intrare.
Reparaţii consistente s-au realizat în anii 1937, 1948, 1955, 1960, 1972, 1977. În anul 1983 s-au făcut lucrări de scoatere a igrasiei din pereţii exterior, iar în anul 1987 s-a înlocuit gardul din partea de est a curţii cu un zid de cărămidă şi s-a ridicat o magazie din cărămidă. În anul 2005 biserica a fost zugrăvită în interior şi s-a renovat Sfântul Altar.

O comunitate unită în jurul bisericii

Cele mai importante lucrări de renovare şi înfrumuseţare au avut loc în ultima perioadă, sub îndrumarea actualului paroh, părintele Mihai Dorin Liţoiu. La exterior, s-a schimbat acoperişul, s-a reparat podul şi s-a zugrăvit. Toate lucrările nu ar fi fost posibile dacă întreaga comunitate nu ar fi fost unită în jurul acestui proiect de înfrumuseţare şi restaurare a locaşului de cult. Biserica a fost înfrumuseţată în perioada 2012-2014 cu o frumoasă pictură realizată în tehnica tempera de pictorul Toma Condrea.
„Am ajuns în această parohie în 2007 şi am avut alături de mine pe primarul Sorin Taus, care ne-a sprijinit în lucrările noastre, când am montat centrala termică, am schimbat acoperişul, când s-a făcut şcoala şi gardul, precum şi alte multe lucrări. Când domnul Condrea s-a apucat de pictură, mi-a spus: <Părinte, Dumnezeu ne va ajuta şi veţi vedea că această lucrare de pictare a bisericii va uni satul>. Într-adevăr, aşa s-a întâmplat şi sper că vom rămâne la fel de uniţi. Singur nu poţi face nimic, dar dacă uneşti oamenii se pot realiza lucruri deosebite”, ne-a spus părintele Mihai Dorin Liţoiu.
Toate aceste lucrări au fost sfinţite anul acesta de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, pe 24 mai. Ierarhul a binecuvântat eforturile credincioşilor şi ale preotului paroh de a restaura biserica parohială. La această sărbătoare mare a satului, credincioşii au participat înveşmântaţi în frumoasele costume populare specifice Ţării Bârsei, dovadă că aici încă se mai păstrează tradiţiile sfinte şi obiceiurile străbune.