Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Transilvania Cu valul vremilor ce curg, atâtea cântece s-au dus

Cu valul vremilor ce curg, atâtea cântece s-au dus

Maestru Dumitru Fărcaș a fost chemat de Dumnezeu. Îți este foarte greu ca în asemenea momente să-ți găsești cuvintele cele mai potrivite. De aceea ne folosim de Sfânta Scriptură, care ne spune că „un nume bun este mai de preț decât bogăția; cinstea este mai prețioasă decât argintul și aurul” (Pilde 22, 1).

Fără el Clujul e mai sărac, Transilvania noastră, pe care a iubit-o, și, de ce nu?, România, pe care a prezentat-o cu cinste pe toate meridianele globului, sunt mai sărace. Dar, după crezul nostru creștin, punem preț pe ceea ce ne spune Domnul Hristos: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26).

După ce am aniversat în această primăvară împlinirea a optzeci de ani de viață, participând la spectacolul omagial al cărui amfitrion a fost, la câteva zile, m-a vizitat la Mitropolie și am avut o convorbire atât de frumoasă, că nu o s-o uit niciodată. Ne-am întâlnit pe aceeași lungime de undă și admiram profunzimea și dăruirea lui în slujirea spiritualității noastre. Și a făcut-o ca nimeni altul. Ca și el, și eu iubesc folclorul nostru, fără să am darul pe care Dumnezeu i l-a dat lui; și el, ca mine, iubea nețărmurit valorile noastre autentice, și rădăcinile ne sunt în aceleași ținuturi.
Îl prețuia pe Ioan Alexandru, pe care îl prețuiesc și eu, și am recitat împreună poezia „Clopotarul”. O fi fost o premoniție?! „Acolo-n Transilvania în satul meu, / Voi fi purtat de alții într-o seară / Și așezat pe deal în țintirim / Adăugat la neamul de sub țară. / Să-mi facă petrecanie ca la țărani / Și un bătrân mă spele la fântână? / Mă-nfășure în pânză de cânepă de-o fi / Și o făclie-n mână mi se pună”. Dorul Maestrului Fărcaș se va împlini: va fi înmormântat la Groși, adăugat la neamul său…

Pe lângă faptul că taragotul său este de neînlocuit, recita foarte frumos. De aceea și necrologul meu l-am început cu versuri de Octavian Goga, pe care îl iubea: „Ca valul vremilor ce curg / Atâtea cântece s-au dus, / Și valul vremilor ce curg / Atâtea cântece-a răpus…”

Acum când, plâns de noi toți, s-a mutat la Domnul, ne exprimăm compasiunea noastră față de familia sa și față de toți cei ce l-au prețuit. Dumnezeu să-l odihnească!