Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Sinaxar Sfântul Cuvios Benedict de Nursia; Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru preotul (Canonul cel Mare)

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia; Sfântul Sfinţit Mucenic Alexandru preotul (Canonul cel Mare)

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 14 Mar, 2019

Sfântul Benedict, al cărui nume înseamnă binecuvântat, era din cetatea Nursia, Italia, nu departe de Roma. S-a născut în anul 480 din părinţi dreptcredincioşi, cu bună stare. Fiind însetat de cunoaştere, Sfântul Benedict, după ce a primit o învăţătură temeinică în oraşul său, a fost trimis de părinţii lui la cele mai înalte şcoli din Roma. Supărat şi chiar înspăimântat de viaţa plină de patimi a tinerilor din vremea sa, părăsind lumea, s-a retras într-o peşteră, la Subiaco, unde s-a călugărit la îndemnul unui monah Roman, care vieţuia acolo. Vreme de trei ani s-a nevoit sfântul într-o peşteră, neştiut fiind de oameni, până când, în chip minunat, a fost descoperit de un preot, în ziua Învierii Domnului. Deci, au început să vină la el mulţime de tineri, printre care şi Maur şi Placid, cu care sfântul a înfiinţat 12 mănăstiri cu câte 12 călugări în fiecare aşezământ monahal. Odată, fiind cuprins de ispite trupeşti, fiind în apropierea sa urzici şi spini, sfântul s-a aruncat în ele şi tăvălindu-se multă vreme şi însângerându-şi tot trupul, răbda cu vitejie durerile. Astfel, s-a izbăvit pentru totdeauna de gândurile pătimaşe. Altă dată, Sfântul Benedict a scăpat de moarte, căci, oferindu-i-se un pahar cu băutură otrăvită, sfântul l-a binecuvântat cu semnul Sfintei Cruci, iar paharul s-a sfărâmat. Sfântul Benedict s-a mutat mai târziu la Subiaco, în Campania italiană, şi s-a aşezat cu ucenicii săi la Monte Casino în anul 529. În acea singurătate fiind, a scris Rânduiala sa pen­tru viaţa de mănăstire. Pentru el, mănăstirea este o şcoală unde se învaţă a sluji pe Dumnezeu în tăcere, singu­ră­tate, smerenie şi ascultare. Pravila sa a ajuns rânduiala care, mai târziu, a fost adop­tată, un timp, de toţi călugării din Apus. După ce a vieţuit 14 ani la Monte Casino, fiind în vârstă de 63 de ani, Sfântul Benedict de Nursia s-a mutat în pace la cereştile locaşuri.