Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Sinaxar Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul; Sfânta Muceniţă Petronia

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul; Sfânta Muceniţă Petronia

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 29 Sep, 2019

Cuviosul Chiriac s-a născut în anul 448, pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) şi era din Corint. Tatăl său se numea Ioan, fiind preot al bisericii din Corint, iar mama sa se numea Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, care l-a făcut citeţ la aceeaşi biserică. La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim şi de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, unde s-a călugărit. Aici a arătat multă nevoinţă, petrecând 30 de ani în ascultările mănăstirii cu viaţă de obşte. Apoi, la 70 de ani, s-a retras să se nevoiască în peştera Sfântului Hariton, ca pustnic. În acea vreme umbla prin Ierusalim eresul lui Origen. Sfântul Chiriac s-a luptat împotriva ereziei cu rugăciunea şi cuvântul, îndurând multe osteneli, întorcând pe cei înşelaţi şi întărind pe cei credincioşi. La vârsta de 99 de ani, Cuviosul Chiriac s-a retras în munte, pentru linişte şi pace sufletească, unde a vieţuit încă opt ani. În pustie, Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul avea un leu mare şi înfricoşător, care îl apăra de tâlhari şi animale sălbatice, dar care nu vătăma oamenii. Se spune că nu avea trupul schimonosit de bătrâneţe, niciodată nu stătea degeaba, fie se ruga, fie lucra. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Avea 107 ani când a plecat la Domnul.