Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia; Sfânta Muceniţă Cecilia

Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia; Sfânta Muceniţă Cecilia

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 22 Noiembrie 2018

Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător, frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon. Tradiţia Bisericii ne spune că toţi membrii acestei familii de ucenici ai Sfântului Pavel au fost sfinţiţi „episcopi călători” la sfârşitul vieţii marelui Apostol, în timp ce „sora Apfia” îşi sfinţea viaţa slujind fraţilor de credinţă în biserica din casa ei. Toţi aceşti sfinţi au suferit moarte martirică, cei din Colose fiind omorâţi cu pietre din ordinul lui Nero, iar Sfântul Onisim a murit din ordinul lui Domiţian, tăindu-i-se capul. Astăzi Biserica Ortodoxă pomeneşte şi pe Sfânta Cecilia (†232). Aceasta s-a născut la Roma, din părinţi păgâni. Auzind ea de Evanghelia lui Hristos, a hotărât să nu se mărite, ci să se păzească curată, închinându-şi fecioria Domnului. Părinţii ei însă, împotriva voii sale, au însoţit-o cu un tânăr bun de neam, dar necredincios, pe care-l chema Valerian. După căsătorie, Sfânta Cecilia l-a înduplecat pe soţul ei să trăiască în curăţie şi primind amândoi botezul din mâinile Sfântului Urban, Episcopul Romei, vieţuiau în credinţa cea adevărată. Valerian l-a convertit la creştinism şi pe fratele său, Tiburtie, care atât de mult se înălţase cu fapta cea bună, încât şi cu îngerii vorbea în toate zilele. Pentru credinţa lor în Hristos Iisus, din porunca comandantului Maximin li s-au tăiat capetele. Şi văzând Maximin cum sufletele celor doi sunt luate de îngeri, ca nişte odoare, a crezut şi el, şi toată casa lui, în Mântuitorul Iisus Hristos. Sfânta Cecilia a fost închisă într-o baie înfierbântată timp de trei zile şi pentru că a ieşit de acolo nevătămată i s-a tăiat şi ei capul. A fost înmor­mântată în cimitirul Calist din Roma.