Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Sinaxar Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Procopie şi Talaleu

Sfinţii Cuvioşi Mărturisitori Procopie şi Talaleu

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 27 Feb, 2019

Sfântul Procopie (†750) era din ţinutul Decapole, care se află lângă Marea Galileii. Denumirea Decapole vine de la cele 10 cetăţi pe care acel ţinut le cuprindea. Sfântul Procopie luase de tânăr calea vieţii monahiceşti şi era vestit între călugări pentru trăirea sa sfântă, pentru postirea sa şi mai ales pentru multele sale nevoinţe. El a trăit pe vremea prigoanei împotriva sfintelor icoane şi, ridicându-se ca un stâlp al Ortodoxiei şi mare apărător al dreptei credinţe, stând cu bărbăţie împotriva taberelor eretice, le umplea de ruşine şi cu nebiruite cuvinte, insuflate de Dumnezeu, dovedea nebunia învăţăturii iconoclaştilor. Pentru că era un aprig apărător al dreptei credinţe, din porunca împăratului, cuviosul a fost prins şi bătut cumplit, apoi a fost zgâriat cu unelte de fier şi i s-a smuls pielea de pe corp. A fost apoi aruncat în temniţă, avându-l ca frate de pătimire pe Cuviosul Vasile Mărturisitorul (sărbătorit la 28 februarie). Pe toate le-a răbdat sfântul, predicând neîncetat adevărul credinţei creştine. Murind împăratul Leon, Sfântul Procopie a fost eliberat din temniţă şi cu trupul şubrezit de mulţimea chinurilor s-a dus la mănăstirea sa, trăind în osteneli şi în rugăciune. La bătrâneţi adânci s-a mutat în pace la Hristos-Domnul, văzându-L pe Acela nu în icoană, ci în mod real primind de la El răsplata pentru ostenelile sale cele multe.