Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Sfinţii Cuvioşi Pavel Tebeul şi Ioan Colibaşul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 15 Ianuarie 2016

Sfântul Cuvios Pavel era din Egipt, din Tebaida, şi a trăit pe vremea lui Deciu (249-251) şi Valerian (253-260). El învăţase carte elinească şi latinească, precum şi dreapta credinţă din Sfintele Scripturi. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor şi fiindcă bărbatul surorii sale voia să-l dea dregătorului spre chinuire, sfântul, care atunci avea 20 de ani, a fugit în munţi, unde s-a nevoit până la 113 ani. El a fost hrănit o vreme, precum odinioară Ilie, de un corb, care-i aducea în fiecare zi pâine. Marele Antonie l-a găsit pe Sfântul Pavel Tebeul adormit întru Domnul, în genunchi şi cu mâinile ridicate la cer în rugăciune. Acesta este cel dintâi pustnic cunoscut al creştinătăţii. Tot azi pomenim pe Sfântul Cuvios Ioan Colibaşul, care, ieşind din lume, s-a făcut monah în mănăstirea neadormiţilor din Constantinopol. De la o vreme, a fost chinuit cumplit de dorul pentru părinţi şi, primind binecuvântare să iasă din mănăstire, şi-a petrecut viaţa într-o colibă aproape de casa părintească. Înainte să moară s-a descoperit părinţilor săi, care l-au îngropat în coliba lui, iar peste mormânt au ridicat o biserică.