Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Sinaxar Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei

Sfinţii Ierarhi Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 18 Ian, 2018

Sfântul Atanasie a trăit pe vremea împăratului Constantin (306-337) şi sub ceilalţi împăraţi, până în vremea lui Valens (364-378). Era din cetatea Alexandriei şi după neam era mai mult egiptean decât grec. Copil fiind a cunoscut vremea prigoanelor, în timpul cărora voia să mărturisească dreapta credinţă înaintea păgânilor. A crescut învăţând carte în lumea Bisericii şi a poporului de care era iubit. Era diacon când l-a însoţit pe episcopul său, Sfântul Alexandru al Alexandriei, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe ereticul Arie. Ajuns patriarh al Alexandriei, toată viaţa, Sfântul Atanasie a luptat contra arianismului, a îndurat izgoniri de pe scaunul său, mărturisind până la capăt dreapta credinţă, ca un adevărat stâlp al Ortodoxiei. La 77 de ani, întors la scaunul său după a 5-a izgonire, Sfântul Atanasie a adormit cu pace în Domnul, în anul 373. Sfântul Chiril al Alexandriei a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). A strălucit între anii 420-433, fiind reazem şi ajutător la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), unde l-a combătut pe ereticul Nestorie care, interpretând greşit taina Întrupării lui Dumnezeu, o defăima pe Maica Domnului. Strălucind, deci, cu râvna pentru dreapta cinstire a Maicii Domnului în Biserică, atât la Sinod, cât şi prin cărţile sale, Sfântul Chiril şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 444, Biserica numărându-l între marii Sfinţi Ierarhi şi Dascăli a toată creştinătatea.