Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist

Sfinţii mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist erau din Persia şi au vieţuit în vremea domniei regelui Sapor al 2-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor. În acel timp, printre oamenii care îl slujeau pe împărat se aflau în taină şi creştini. Printre sfinţii pomeniţi astăzi care slujeau la curte erau Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi întăriţi în credinţă. Deci, au fost pârâţi aceştia trei că sunt creştini şi că pe mulţi alţii îi aduc la credinţa în Domnul Iisus Hristos. Pentru aceasta, pe când sfinţii se aflau în rugăciune, păgânii i-au prins şi legându-i cu funii i-au dus înaintea lui Sapor. Mărturisind cu mult curaj că sunt creştini au fost bătuţi cu toiege ghimpoase, spânzuraţi şi arşi pe coaste cu făclii aprinse, apoi au fost întinşi pe paturi de fier arse în foc. Dar sfinţii au rămas prin harul lui Dumnezeu nevătămaţi şi prin rugăciune au dărâmat un idol de seamă al perşilor. Atunci, au fost băgaţi în căldări cu smoală şi cu plumb topit, apoi au fost aruncaţi în mare. Şi din toate acestea scăpând întregi, sfinţii au adus la credinţă şi pe alţi curteni de seamă, ca Aftonie şi Elpidifor, acesta fiind cel dintâi din sfatul regelui. Lor li s-au tăiat capetele, împreună cu alţi 7000, în frunte cu mama regelui însăşi. Achindin, Pigasie şi Anempodist au fost închişi într-un cuptor ars în foc şi astfel au primit cununa mucenicilor din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.