Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Maica Siluana vă răspunde: „M-am văzut răstignită de un prieten drag“

Maica Siluana vă răspunde: „M-am văzut răstignită de un prieten drag“

Un articol de: Maica Siluana Vlad - 23 Iun, 2009

Dragă Maică,

În dimineaţa aceasta m-am aşezat la rugăciune şi mi-am dat seama ca aş vrea sa fac cu totul altceva, aş vrea să mă reculeg, să reflectez asupra acestui post. Am stat aşa, liniştită, vorbind cu sfinţii şi cu Fiul lui Dumnezeu. Iată ce gânduri am împărtăşit: a fost un post bun, un post cu rugăciune, cu nevoinţă, cu bucuria de a mă simţi vie, un post în care am descoperit şi cunoscut o altă persoană şi m-am descoperit, cu uimire, şi pe mine. Dar, în toată dorinţa mea de vindecare, am avut o dorinţă ascunsă, care mi se descoperea din când în când, să intru şi eu în împărăţia lui Dumnezeu, să-L cunosc pe Dumnezeu. Şi, mă tot întrebam, de ce Dumnezeu se ţine departe de mine sau eu Îl ţin departe de mine. L-am îmbrăţişat pe Iisus ca prieten şi ca Dumnezeu. Părintele Rafail Noica spune că Biserica este acolo unde omul se întâlneşte cu Dumnezeu. Şi unde credeţi că m-am întâlnit eu cu Dumnezeu? În durerea pe care am trăit-o. Am conştientizat, zilele acestea, durerea ca pe o răstignire pe cruce pentru iubire. M-am coborât în mine şi aşa am văzut, acolo, m-am văzut răstignită de un prieten drag, iar eu am acceptat durerea aceea, am trăit-o pentru iubirea pe care i-o purtam…

Noi ne răstignim unii pe alţii din răutate sau din inimile noastre rănite. Problema este cum trăim răstignirea pentru celălalt. Dacă o trăim aşa cum a trăit-o Iisus, că doar iubirea pentru noi L-a ţinut pe Cruce, atunci sufletul celuilalt va vibra şi el la această iubire şi va începe să întrezărească lumina.

Vă sărut mâna!

Copilul rănit

***

Draga mea copilă,

Iată, multe ai învăţat despre iubire, trăind în faţa Domnului durerea ta. Durerea e o poartă, o uşă a Bisericii, ca loc de vindecare şi Înviere. Prin ea putem intra în Biserică, dar şi ieşi. Putem trânti, pur şi simplu, uşa în „nasul Mântuitorului“, dezamăgiţi că nu face, deşi poate, ce doreşte sufletul nostru mai tare atunci!

E minunat că tu ai întredeschis-o şi ai făcut un pas înăuntru. Curaj! Când te vei hotărî să intri, vei descoperi că iubirea ta e dătătoare de viaţă, chiar dacă celălalt nu va vibra la ea! Nu asta trebuie să urmărim, ci doar să fim cu Împăratul, în împărăţie, şi să credem în făgăduinţa Lui, că restul se adaugă nouă. Altfel, copila mea iubită, până la urmă tot vom fi dezamăgiţi dacă vom încerca mereu, şi mereu să punem în acel „restul“ exact dorinţele noastre.

O, dacă am accepta că noi nu ştim ce ne trebuie, că numai Domnul ştie „ce avem noi nevoie“ cu adevărat şi am căuta doar împărăţia, făcând voia Lui, poruncile Lui!

Şi, vezi tu, copil iubit, cum se schimbă cei ce vor să facă asta, cei ce fac asta, indiferent de cât de mult doare?!

Cu dragoste şi recunoştinţă pentru dragoste,

M. Siluana