Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Chipul evanghelic al Sfântului Apostol Andrei

Chipul evanghelic al Sfântului Apostol Andrei

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: Marius Nedelcu - 30 Noiembrie 2011

Sfântul Apostol Andrei, prăznuit astăzi de Biserica Ortodoxă, este unul din cei doisprezece ucenici apropiaţi ai Mântuitorului, primul chemat la slujirea apostolească şi primul dintre Apostoli care a mărturisit cu multă putere că Iisus Hristos este Mesia Cel profeţit şi aşteptat de poporul evreu. Sfântul Andrei a cunoscut bine legea iudaică şi profeţiile despre Hristos, l-a cunoscut bine pe Domnul, astfel că a fost un bun propovăduitor al Evangheliei într-un spaţiu foarte mare, el trecând şi prin teritoriul Dobrogei şi pe la gurile Dunării.

Sfântul Andrei a fost fratele Sfântului Apostol Petru. Amândoi erau de neam iudeu din regiunea Galileea, mai precis din cetatea Betsaida care se afla lângă Marea Galileii. Galileea era una din provinciile mărginaşe ale evreilor, considerată prea departe de centrul politic şi religios, Ierusalimul, şi supusă amestecului cu diferite credinţe şi concepţii care veneau din spaţii religioase străine de iudaism. Mântuitorul o numeşte "Galileea neamurilor". Betsaida era cea mai mică cetate a Galileii, de fapt era ca un sat, unde majoritatea bărbaţilor se ocupau cu pescuitul. Pe tatăl lui Andrei şi al lui Petru îl chema Iona, şi el îşi învăţase fiii de mici meşteşugul pescuitului. Din apele, uneori limpezi şi liniştite, alteori tulburate de furtuni ale Mării Galileii, Petru şi Andrei culegeau cu multă trudă peştele preţios. Aceşti iudei, în inimile cărora nu era meşteşug, pentru că le aveau îndreptate mai mult spre cer decât spre pământ, deşi ochii lor căutau mereu spre adâncul apelor, ştiau că existenţa lor este în mâna lui Dumnezeu, că depind de bunăvoinţa cerului. Aşa petreceau aceşti Apostoli înainte de a afla adevărul, care este Hristos. Iona nu i-a învăţat pe Andrei şi pe Petru numai acest meşteşug pământesc, ci i-a învăţat şi cuvintele pline de înţelepciune şi de adevăr ale lui Moise, ale profeţilor, ale drepţilor. Ei ştiau prea bine despre Bunul Dumnezeu, ştiau toată legea veche, ştiau că din neamul lui David va veni Mesia, Hristos Cel mult aşteptat, izbăvitorul neamului omenesc. Îl aşteptau pe Hristos şi-l doreau din toată inima. Aşa le era viaţa.

Andrei şi Ioan au fost ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul

Sfântul Apostol Andrei a fost ucenic al Botezătorului Ioan. A ascultat cuvintele înflăcărate ale acestuia, s-a călit lângă el, şi-a ascuţit înţelepciunea şi atenţia. A crezut că Ioan era Mesia până când acesta a spus: "Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi, cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei". Andrei a înţeles că pe Mesia avea să-l întâlnească în curând. La fel şi un alt Apostol, entuziast ca şi Andrei, Sfântul Ioan. Deşi paginile Evangheliei nu o spun foarte clar, Ioan şi Andrei au fost foarte buni prieteni. Amândoi au fost ucenicii Botezătorului, amândoi l-au urmat desăvărşit pe Hristos. Andrei şi Ioan erau lângă Ioan Botezătorul când acesta l-a văzut pe Hristos şi zis: "Iată Mielul lui Dumnezeu". Cei doi au plecat după Hristos. Domnul văzându-i i-a întrebat: "Ce căutaţi?" Ei i-au spus că vor să vină unde El locuieşte. Evanghelia spune în continuare: "El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea." Andrei şi Ioan sunt primii care l-au cunoscut pe Domnul. Andrei a vestit imediat lui Petru: "Am găsit pe Mesia".

Întâlnirea decisivă cu Mântuitorul, la Marea Galileii

Acest eveniment este istorisit în Evanghelia după Ioan. Se pare că în paginile Sfintei Scripturi sunt redate mai multe întălniri între Mântuitorul şi aceşti primi ucenici apropiaţi. Acesta a fost un moment. Evanghelistul Matei redă un alt moment. După această întâlnire cu Mesia, Andrei şi Petru s-au întors la ale lor, la pescuit. Îşi ajutau tatăl să întindă mrejele. Domnul le-a dat timp. Trebuia ca în inima lor să încolţească sămânţa credinţei, trebuia ca ei să devină un teren bun unde Domnul să sădească cuvintele şi învăţăturile Lui. Dar mai mult decât toate, ei trebuiau să îşi dorească acest lucru. Deşi erau cu tatăl lor Iona, deşi munceau la mreje, Andrei şi Petru se gândeau la Cel pe care îl întâlniseră. Andrei a spus că l-a găsit pe Mesia. A fost doar entuziasm tineresc? Evanghelistul Matei dovedeşte că mărturisirea lui Andrei a fost profundă. Hristos îi cheamă ultima dată pe Apostoli atunci când şi-a început activitatea învăţătorească. Evanghelistul Matei este foarte clar: "Atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El". Câtă putere din partea acestor oameni, să renunţe la tot ce au şi să urmeze pe Acela care le era încă necunoscut. Petru avea să-l întrebe pe Domnul ce va fi cu ei, cei care au lăsat casă şi familie pentru a-l urma. Domnul le-a făgăduit Împărăţia cerurilor. Andrei şi toţi ceilalţi apostoli şi-au dorit cel mai mult împărăţia cerurilor, i-au depăşit pe toţi ceilalţi în căutarea lui Dumnezeu. Iată cum se încheie istorisirea despre Apostolul Andrei cuprinsă în Sinaxarul său: " Acum şade la masa cea gătită lui, după făgăduinţa cea nemincinoasă, ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea, întru Împărăţia Mea. Şi se roagă neîncetat pentru noi, cei luminaţi prin propovăduirea lui, ca de păcate pocăindu-ne şi curăţindu-ne să ne învrednicim şi noi aceleiaşi Împărăţii, cu darul Domnului nostru Iisus Hristos, căruia I se cuvine toată slava şi închinăciunea, împreună şi Părintelui Său, Celui fără de început, şi Preasfântului, Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin". În paginile Sfintei Scripturi, Apostolul Andrei nu a mai fost pomenit cu numele, în afara acestor evenimente de la început. Ştim că a petrecut în ascultare de Mântuitorul şi în dragostea faţă de Dumnezeu, predicând cu multă râvnă şi smerenie Evanghelia mântuirii până când a luat cununa mucenicească la Patras, în Grecia. Andrei a trecut şi prin Dobrogea şi pe la Gurile Dunării, a vindecat păcatul şi a alungat diavolii, şi a chemat la mântuire pe strămoşii noştri.