Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Împlinirea aşteptării omenirii

Împlinirea aşteptării omenirii

Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 02 Feb, 2016

Astăzi, Biserica prăznuieşte Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos la Templul din Ierusalim de către Dreptul Simeon. Preot bătrân care aştepta venirea lui Mesia, Simeon a recunoscut în micul Prunc, adus de Maica Domnului, pe Izbăvitorul neamului omenesc şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a fost binecuvântat să ajungă în aceste zile. Despre acest eveniment ne relatează Sfântul Luca în Evanghelia pe care i-a adresat-o lui Teofil, cel care crezuse în Hristos şi avea nevoie, ca şi noi, de cuvinte de întărire pentru credinţa care creştea în inima lui.
După ce vorbeşte despre zămislirea şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, zămislirea minunată şi naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Luca descrie prezentarea la Templu, la vârsta de patruzeci de zile, conform legiuirilor mozaice, a Pruncului Care avea să mântuiască neamul omenesc.

Împlinirea Legii cu Împlinitorul ei

În capitolul 12 de la Levitic se spune: „După ce se vor împlini zilele curăţirii ei [femeii] pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat”. Vrând să împlinească toată legea neamului său, Dreptul Iosif a dus Pruncul, împreună cu mama Lui, la Templul din Ierusalim pentru a-L prezenta înaintea lui Dumnezeu şi, prin jertfa adusă, să-L răscumpere şi să poată fi luat acasă. După ce venise la Betleem, să se înscrie la recensământ în cetatea sa natală, acolo unde nu mai găsise loc de cazare, din cauza multor migranţi care plecaseră ca şi el în căutarea unui alt loc de trai, Iosif tâmplarul a reuşit să se adăpostească, în mare grabă, pentru că „venise sorocul”, într-un staul de animale. Acolo, în staul, au fost îndrumaţi păstorii de către îngeri, acolo, în cetate, mai târziu, erau îndrumaţi şi magii de la Răsărit. Numai că magii au întârziat şi steaua pe care o urmăreau a dispărut. Ei trebuia să facă altceva: să meargă la Irod. Chiar dacă pare cumplit acest lucru, magii au provocat, fără să vrea, mânia regelui care se credea cel mai vrednic urmaş al lui David care, ca şi Solomon, a reconstruit Templul din Ierusalim. Cu siguranţă că ei îşi ima­ginau că Irod se va bucura de faptul că la el în regat urmează să se nască unul dintre cei mai mari Împăraţi, dar nu a fost să fie aşa!

Între timp însă, Dreptul Iosif a găsit, cu siguranţă, o căsuţă în care să stea mai confortabil cu familia sa şi a chemat un preot ca să taie Pruncul împrejur, punându-I numele Iisus, după porunca îngerului, iar în a patruzecea zi de la naştere, împreună cu Maria, a mers la Templu ca să împlinească cele poruncite de Legea lui Moise. La Templu, ei au parte de o surpriză: în loc să fie trataţi ca orice altă familie care vine cu copilul şi jertfa pe care o aduc, iar după aceea să plece spre casă, ei sunt primiţi de un venerabil preot, care le vorbeşte lucruri de neînţeles, iar o femeie care se afla acolo începe să prorocească despre micul Prunc.

Vederea Dreptului Simeon

Dreptul Simeon era un bătrân preot care aştepta venirea lui Mesia. Toţi aşteptau venirea lui Mesia, pentru că Mesia înseamnă „unsul Domnului”, şi astfel erau regii care puteau făuri din nou marele regat al lui David. Tocmai de aceea mulţi Îl supranumeau pe Iisus ulterior „fiul lui David”, mai ales cei care voiau să fie vindecaţi. Venirea acestuia era prezisă de proroci şi oamenii o doreau mai ales în vremurile în care ţara le era ocupată de străini, cum era şi atunci. Simeon vede în micuţul Prunc pe Cel Care, prin Care şi pentru Care a fost zidit Universul şi tot ceea ce este în el. Simeon este singurul din tot Templul care înţelege în ansamblu ceea ce se întâmplă. Prorociţa Ana are, de asemenea, străfulgerări, prevestind celor din curtea Templului ce avea să facă acel Prunc. Probabil că cei care erau în jur sau familia Pruncului nu au înţeles atunci ceea ce au spus cei doi proroci, mânaţi de Duhul Sfânt. Mai târziu, abia după ce se vor fi întâmplat toate cu Iisus din Nazaret şi când vor fi trecut chiar multe decenii de la Înălţarea Sa, ucenicii au înţeles toate, iar Maica Domnului i-a povestit lui Luca cele întâmplate odinioară. Atunci însă, toţi erau înmărmuriţi şi nu ştiau ce să zică. Au plecat acasă, fără să înţeleagă de ce le-au vorbit astfel cei din Templu, şi şi-au continuat viaţa liniştiţi. Evanghelistul Luca relatează după aceea vizita la Ierusalim a familiei lui Iisus, pe când El avea doisprezece ani şi când s-au petrecut, din nou, lucruri greu de înţeles, dar care au fost desluşite mai târziu.

Praznicul care adevereşte omenitatea lui Hristos

Sărbătoarea Întâmpinării Dom­nului nostru Iisus Hristos de către Dreptul Simeon a apărut la Ierusalim şi a fost aşezată în calendarul Bisericii în secolul al IV-lea. Iniţial, aceasta nu a fost de sine stătătoare, ci era sărbătoarea care încheia praznicul Teofaniei, ce ţinea patruzeci de zile. Despre aceasta vorbeşte, în memoriile sale, pelerina Egeria, care a vizitat Locurile Sfinte în secolul al IV-lea. Tendinţa de înmulţire a sărbătorilor dedicate evenimentelor din viaţa pământească a Mântuitorului a apărut mai ales ca o contrapondere la erezia monofizită, care spunea că Iisus Hristos nu ar fi rămas şi om după Întrupare, ci doar Dumnezeu. Sinodul Ecumenic de la Calcedon din anul 451 condamnă această erezie. Praznicul Întâmpinării Domnului apare de sine stătător mai întâi în Biserica din Roma, la sfârşitul celui de-al V-lea veac, iar la Constantinopol, la începutul celui de-al VI-lea. Deşi este praznic împărătesc, acesta are ţinere mai mică decât celelalte şi se aseamănă cu praznicele închinate Maicii Domnului, pentru că unul din personajele evenimentului este Fecioara Maria. De aceea şi veşmintele cu care se îmbracă preoţii la acest praznic sunt tradiţional albastre, în cinstea Maicii Domnului. Odovania sau încheierea praznicului poate să nu fie întotdeauna după şapte zile, aşa cum se întâmplă de obicei la praznicele împărăteşti, pentru că sărbătoarea uneori cade în perioada liturgică a Triodului. De aceea, în Mineiul pe luna februarie sunt multe capete (îndrumări) ale lui Marcu, unde se explică felul în care trebuie combinată slujba praznicului cu cea a Triodului. A doua zi după praznic se sărbătoresc celelalte persoane implicate în eveniment, şi anume Sfântul şi Dreptul Simeon şi Sfânta Prorociţă Ana.