Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Maica Alexandra, o călugăriţă de neam regesc

Maica Alexandra, o călugăriţă de neam regesc

Un articol de: Loreta Popa - 03 Ian, 2013

Frumoasă, din neam regesc, singura femeie din România cu brevet de căpitan de cursă lungă, jucătoare de tenis, principesa Ileana şi-a găsit spre bătrâneţe vocaţia de a-L sluji pe Dumnezeu devenind călugăriţă, cu numele maica Alexandra.

Principesa Ileana s-a născut în anul 1909 în România, ca fiică mai mică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Crescută într-un climat spiritual elevat, a fost deprinsă de mama ei cu arta şi frumuseţea încă de la o vârstă fragedă, iar tatăl său, sever, îi vorbea despre datorie şi devotament pentru România. Când avea 5 ani, a început Primul Război Mondial, iar principesa Ileana şi-a văzut mama mai mult în uniforma de infirmieră decât în rochii de gală. A studiat la Colegiul din Heathfield - Ascot din Marea Britanie şi a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a Femeilor Române.

Strălucita nuntă de la Sinaia, cu principele Anton de Habsburg Toscana, din 27 iulie 1931, a rămas adânc întipărită în mintea românilor. A avut şase copii cu principele Anton, iar după moartea acestuia, s-a căsătorit cu dr. Ştefan Isărescu. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial a locuit în Austria, revenind în ţară în anii războiului, unde a locuit până la abolirea monarhiei, la 31 decembrie 1947, părăsind definitiv România la sfârşitul anului 1948. A locuit o vreme la Buenos Aires, unde a înfiinţat un cămin ce a purtat numele mamei sale, regina Maria, destinat refugiaţilor politici români, iar din 1950 s-a stabilit la Boston.

Minola, fiica ei cea mare, căsătorită cu un tânăr american, era fericită şi avea doi copii. După o întâlnire, şi-au luat rămas-bun, avionul a decolat şi, imediat după decolare, sub ochii îngroziţi ai principesei, o explozie teribilă a făcut fărâme avionul. La scurt timp după prima nenorocire, Ştefan, băiatul ei iubit, a căzut de pe cal, s-a lovit la cap şi a fost multă vreme în comă. Atunci a înţeles că nenorocirile care o copleşeau erau semne venite de la Cel de Sus, care o chema în felul acesta să-şi schimbe drumul. Principesa s-a retras la Ellwood City (Pennsylvania), fiind ctitorul Mănăstirii de rit ortodox "Schimbarea la Faţă" sub jurisdicţia Episcopiei Române din America şi Canada, îmbrăcând mantia de călugăriţă, devenind astfel maica Alexandra. După ce s-a călugărit, a avut marea bucurie să vadă că fiul ei, Ştefan, s-a însănătoşit deplin. După 1989, maica Alexandra, deşi suferindă, a dorit să viziteze pentru ultima oară România, astfel că în septembrie 1990 a sosit la Bran. Fosta principesă Ileana a României, scriitoare şi cunoscătoare a tainelor lui Dumnezeu, s-a stins din viaţă la 21 ianuarie 1991 şi a fost îngropată în pământ străin, împreună cu o cutiuţă de care nu se despărţea niciodată, în care se odihnea o fărâmă din glia românească de care simţea că aparţine.

A scris o carte despre îngeri

Când vine vorba despre îngeri, oricare dintre noi simţim o alinare, o bucurie sufletească pe care uneori cuvintele nu sunt suficiente să o descrie. Este o desfătare a inimii numai să auzi pomenindu-se despre faptele acestora. Imediat mintea îţi zboară la frumuseţi negrăite, la întâmplări deosebite. Parcă totul se luminează, aerul din jur devine respirabil şi-n inimă simţi o bucurie necontenită. Despre îngeri, principesa Ileana a României - maica Alexandra de mai târziu - a scris o carte pe care intitulat-o "Sfinţii îngeri", tocmai pentru că a avut revelaţia întâlnirii cu aceste făpturi minunate încă de la vârsta de 7 ani. Lucrarea, apărută la noi pentru prima dată în 1992, a fost reeditată de curând şi este o splendidă monografie închinată angelologiei Vechiului şi Noului Testament. Nu are doar un conţinut doctrinar, ci şi unul moral, pentru zidirea sufletească a credincioşilor, pentru propăşirea lor în curăţie, sfinţenie şi pace. "Cuvântul "înger" înseamnă sol, crainic, vestitor, trimis. Acest cuvânt nu ne spune nimic cu privire la fiinţa îngerilor, ci se referă numai la rolul pe care ei îl îndeplinesc iconomia mântuirii, aceea de vestitori ai voii lui Dumnezeu. Ei sunt fiinţe spirituale create de Dumnezeu, despre existenţa lor vorbindu-se atât în Vechiul Testament, Noul Testament, cât şi în Sfânta Tradiţie. Aceste afirmaţii vin să confirme şi să întărească apariţia lor în lume, apariţie menţionată simbolic în primele versete ale Genezei", scrie maica Alexandra în cartea sa "Sfinţii îngeri". IPS Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, traducătorul acestei cărţi despre "Sfinţii Îngeri", în cuvântul său din prefaţă, spune: "Această carte a maicii Alexandra este o expresie a sufletului ei curat, un suflet care L-a căutat pe Dumnezeu în toată viaţa ei, condus de îngerul copilăriei. Îngerii supuşi lui Dumnezeu sunt văzuţi numai de aceia care sunt disponibili, curaţi cu inima, precum inima de copil este curată".

"Îngerii sunt fiinţe de natură spirituală create de Dumnezeu "căci întru El au fost făcute toate cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute" (Col. 1, 16), după propriul Lui chip. Ei sunt mult inferiori lui Dumnezeu, superiori oamenilor, dar mărginiţi, primind de la Dumnezeu nemurirea prin har", mai scrie maica Alexandra.

"Sfinţii îngeri" este o carte pe care este bine să o păstrăm aproape, pentru că cinstirea noastră pentru îngeri e răspunsul nostru la dragostea lor. "Îngerii resping închinarea de adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu: "am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului ce îmi arăta mie acestea şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi... lui Dumnezeu închină-te!" (Apocalipsa 22, 8-9)", încheie maica Alexandra cartea sa.