Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Mitropolitul Dosoftei, primul poet naţional şi teolog al întregii Ortodoxii

Mitropolitul Dosoftei, primul poet naţional şi teolog al întregii Ortodoxii

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 13 Dec, 2019

Biserica Ortodoxă Română îl pomeneşte ca sfânt pe Ierarhul ­Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, din anul 2005, fiind sărbătorit în ziua de 13 decembrie. Este considerat unul dintre cei mai mari ­cărturari români din secolul al 17-lea, fiind cunoscut ca primul ­traducător în limba română al cărților de slujbă religioasă. A dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl numeşte pe Sfântul Ierarh Dosoftei un teolog al întregii Ortodoxii: „Cunoscător de limbă greacă, latină, slavonă, rusă şi polonă, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei este, în secolul al 17-lea, un teolog al întregii Ortodoxii, într-o vreme plină de tensiuni interconfesionale şi incertitudini politice”.

Toată viața Sfântului Ierarh Dosoftei a fost o trudă neîncetată în slujba poporului și a limbii românești. Este considerat unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al 17-lea, fiind cunoscut ca primul poet național, primul traducător în limba română al cărților de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în toată Ortodoxia, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții. Mai este recunoscut ca o personalitate importantă a vieții culturale și spirituale românești, și aceasta pentru traducerile sale din literatura patristică și pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești.

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624, la Suceava, în familia Barilă. La botez a primit numele Dimitrie. A învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ din Liov.

La şcoala duhovnicească a Mănăstirii Probota a deprins rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. S-a călugărit în această mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Aici, la Probota, a tradus pentru prima oară în românește Istoriile lui Herodot, Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric grecesc, cartea Mântuirea păcătoșilor a lui Agapie Landos și fragmente din Viața și minunile Sfântului Vasile cel Nou.

În anul 1658 devine Episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales Mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate. El şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a talanţilor pe care i-a dat Dumnezeu. Primele cărţi tipărite au fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673).

Psaltirea în versuri rămâne în istoria literaturii o premieră, fiind prima operă poetică de dimensiuni considerabile – 8.643 de versuri, în peste 500 de pagini. A fost lucrată cu lungă osteneală, în mulți ani, după cum își evaluează volumul uriaș de muncă dedicat acestei opere Mitropolitul Dosoftei în prefața lucrării sale. Părintele profesor Mircea Păcurariu afirmă că „datorită acestei Psaltiri, Dosoftei este socotit ca primul nostru «poet național»”.

Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută Vechiului Testament de spătarul Nicolae Milescu, text care va fi inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.

În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, de unde se întoarce în anul 1675 şi continuă activitatea sa ca Mitropolit al Moldovei. În Polonia, a tradus introducerea (prologue) dramei Erofili, scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. 17), inspirată, la rândul ei, din piesa Orbe­cche a italianului Giraldi, păstrată fragmentar (154 de versuri), începând acum și traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschinul.

Întors în Moldova, reface tipografia de la Iaşi şi tipăreşte noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682 şi 1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată din cauza plecării forţate în Polonia. El scrie despre sfinţi cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafil de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzâlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”

În 1686, regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatic împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi din Moscova şi Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică, mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, Patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii. Păstor drept-credincios şi jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia.

A trecut la Domnul la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Ierarh Dosoftei