Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Restaurarea şi sfinţirea capelei Sfântului Mormânt

Restaurarea şi sfinţirea capelei Sfântului Mormânt

Galerie foto (5) Galerie foto (5) Documentar
Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 30 Noiembrie 2018

Cuvuclionul (capela) din interiorul Bisericii Sfântului Mormânt, care adăposteşte mormântul în care a fost pus Trupul Mântuitorului după coborârea de pe cruce de către Iosif din Arimateea, a fost restaurat anul trecut, după aproape două secole de la zidire. Mormântul Mântuitorului este acoperit de o piatră mare albă, care a fost mutată în procesul restaurării capelei, anul trecut, după mai multe secole în care a stat nemişcată. După restaurare, capela Sfântului Mormânt a fost sfinţită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului - Noua Romă și Patriarh Ecumenic.

Biserica Sfântului Mormânt îşi are începuturile în secolul al 4-lea, după ce Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a poruncit zidirea acesteia pe locul în care a fost descoperită Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Astăzi, Biserica Sfântului Mormânt este un întreg complex arhitectural, cu o cupolă mare, în care se adăpostesc mai multe biserici şi capele, locuri sfinte cinstite de pelerini de diferite confesiuni creştine.

Cuvuclionul sau bisericuţa mică de sub cupola cu geamuri a bisericii mari a Sfântului Mormânt a fost zidită la începutul secolului al 19-lea, după proiectul arhitectului grec Nikolaos Komninos. Aceasta este cea de-a patra variantă a Cuvuclionului, primul fiind ridicat în secolul al 4-lea. Edificiul a suferit din cauza unui cutremur puternic în 1927, după care a avut nevoie de grinzi de fier care să îi confere stabilitate.

Cuvuclionul reprezintă o capelă cu turlă, de mici dimensiuni (6 x 8 metri), situată chiar în centrul rotondei Bisericii Învierii Mântuitorului. În interior, acesta are două încăperi: Capela Îngerului şi Mormântul Domnului. Intrarea în Cuvuclion se face ­dinspre Răsărit. Mormântul Mântuitorului era unul săpat în stâncă, tipic pentru perioada celui de-al doilea Templu din Ierusalim. Trupul Mântuitorului a fost pus pe piatra din interiorul mormântului cu picioarele spre Răsărit, după tradiţia evreiască. Piatra aceea a suferit de-a lungul vremii din cauza mulţimii oamenilor care o atingeau sau încercau să rupă bucăţi din ea. Din acest motiv, peste piatra originală a fost aşezată o altă piatră din marmură, care acum s-a îngălbenit din cauza vremii. Piatra de protecţie actuală datează din 1555. La început, această bisericuţă avea în interior un fel de peşteră săpată în piatră, în amintirea mormântului iniţial. Astăzi, de această peşteră mai aminteşte încăperea de 2 x 2 metri, în care a rămas piatra mai sus-amintită. Creştinii intră în această încăpere după ce trec prin Capela Îngerului, ca să fie cât mai aproape de Sfântul Mormânt, numit pe drept cuvânt în cântările liturgice ortodoxe „Izvorul învierii noastre”.

Afectat de funinginea de la lumânări şi de umiditate

În urmă cu doi ani, specialiştii în construcţii şi restaurare au insistat asupra restaurării Cuvuclionului, care a suferit foarte mult, mai ales din cauza umidităţii cauzate de sistemul de drenaj de sub Biserica Sfântului Mormânt. Cuvuclionul a fost închis pentru restaurare pentru nouă luni doar noaptea, pentru ca ziua pelerinii să se poată închina în continuare. În acest timp au fost realizate lucrări de reparaţii care au cuprins inclusiv mutarea pietrei de protecţie de pe lespedea pe care a fost întins Trupul Mântuitorului.

Înainte de a purcede la restaurare, specialiştii au studiat cu atenţie întreaga construcţie, mai ales că aceasta fusese întărită în 1947 de autorităţile britanice cu grinzi metalice care trebuiau înlocuite. Reconstrucţia şi restaurarea Cuvuclionului au fost încredinţate unui grup de 50 de specialişti de la Universitatea Politehnică din Atena. Echipa mai lucrase la restaurarea Acropolelui şi a Bisericii „Sfânta Sofia” din Istanbul.

Profesoara Antonia Moropoulou, conducătoarea echipei de restauratori, a declarat că funinginea de la lumânări şi umiditatea excesivă din Biserica Sfântului Mormânt au afectat puternic exteriorul Cuvuclionului. De asemenea, construcţia trebuia protejată de eventualele cutremure. De aceea, echipa a întărit pereţii construcţiei şi a înlocuit pietrele crăpate sau lipsă care o înfrumuseţau. Cuvuclionul poate fi văzut acum în toată frumuseţea lui, aşa cum a fost gândit iniţial de arhitectul proiectant. Pentru aceasta, grinzile metalice au fost înlăturate, ele nemaifiind necesare după consolidarea pereţilor.

Descoperirea pietrei Sfântului Mormânt

În timpul lucrărilor de restaurare, specialiştii au scos lespedea de piatră aşezată în 1555 peste piatra pe care a stat Trupul Mântuitorului. Sub această lespede, restauratorii au descoperit multe pietre mici, iar sub acestea o altă lespede cu o cruce sculptată. După părerea cercetătorilor, acea cruce a fost sculptată de cruciaţii din secolul al 12-lea pe lespedea aşezată cu câteva secole înainte de venirea acestora la Locurile Sfinte. Concluzia restauratorilor a fost că suprafaţa originală a mormântului a rămas intactă din secolul al 4-lea, atunci când Sfânta Elena a decis amenajarea cum se cuvine a locului. În timpul scoaterii lespezii din primul mileniu, aparatele restauratorilor au încetat să mai funcţioneze, ceea ce a constituit un fenomen cu totul neobişnuit, mai ales că era vorba de aparatură de ultimă generaţie. Restaurarea nu a fost terminată, pentru că urmează să mai fie refăcute canalele subterane ale Bisericii Sfântului Mormânt, prin care se scurge apa, în caz contrar întreaga fundaţie a complexului riscând să-şi piardă stabilitatea.

De asemenea, restauratorii şi-au manifestat speranţa că toţi reprezentanţii confesiunilor prezente în Biserica Sfântului Mormânt vor cădea de acord asupra necesităţii continuării lucrărilor de reparaţii la întregul complex, aşa cum au căzut de acord în legătură cu Cuvuclionul.

Patriarhul Ecumenic la sfinţirea Cuvuclionului

Capela a fost sfinţită miercuri, 22 martie 2017, de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu şi Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. La slujba de sfinţire au participat prim-ministrul Greciei, Alexis Tsipras, precum şi mii de credincioşi din întreaga lume.

Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a spus, în cuvântul său de după sfinţire, că „în ­lumea noastră contemporană, permanent tulburată şi divizată, Sfântul Mormânt, în faţa căruia stăm, reprezintă izvorul adevărat al unităţii autentice şi sfinte între creştini, unitatea care nu are la bază ambiţii şi interese omeneşti, ci Crucea, care este capabilă să unească cele despărţite, este apărătoarea Universului, frumuseţea Bisericii, temeiul acestei lumi, sprijinul credincioşilor, slava îngerilor şi îndepărtarea forţelor întunericului, a nedreptăţii şi dezbinărilor dintre oameni”. Preafericitul Părinte Patriarh Teofil a subliniat, de asemenea, cu acea ocazie nevoia de unitate şi pace între popoarele din Orientul Mijlociu.