Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Rugăciuni și slujbe la vreme de molimă

Rugăciuni și slujbe la vreme de molimă

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 20 Mar, 2020

În vremurile de molimă, poporul român dreptcredincios I-a cerut lui Dumnezeu ajutorul, apelând prin rugăciune la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi la sfinţi pentru a mijloci către Preasfânta Treime izbăvirea din boli molipsitoare, aducătoare de moarte. ­Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu. Ea este modul nostru de a comunica cu divinitatea şi mai ales de a cere ajutorul Bunului Dumnezeu în vremuri de suferinţă, de molimă sau pandemie. Preafericitul ­Părinte Patriarh Daniel a transmis miercuri, 11 martie 2020, către toate eparhiile din cuprinsul Patriarhiei Române, o rugăciune specială pentru încetarea noii epidemii, rostită de preoţi, în contextul răspândirii noului ­coronavirus, înainte de otpustul slujbelor.

În limbajul vechi, pan­de­mia este numită molimă. Astfel, în cartea de cult Molitfelnic avem Rânduiala slujbei care se face la vreme de boli molipsitoare şi molime (ciumă, holeră şi altele) către Prea­sfânta şi de viaţă făcătoare Treime şi către toţi sfinţii. De aici vedem că Biserica are slujbe speciale pentru vremuri de molimă sau pandemie.

În decursul istoriei, umanitatea a trecut prin nenumărate pandemii, iar creştinii au cerut ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciunile Bise­ricii pentru astfel de situaţii ameninţătoare.

La ectenia mare ce se rosteşte la începutul Slujbei în vreme de boli molipsitoare şi molime, preotul sau diaconul cere ajutorul Bunului Dum­nezeu, iar la finalul acestei slujbe, în rugăciunile care se citesc, preotul se roagă Preamilostivului Dum­nezeu să izbăvească neamul ome­nesc de suferințele aduse de molimă (pandemie).

În zilele de pandemie pe care le trăim, în Bisericile Ortodoxe din întreaga lume se savârşesc slujbe şi rugăciuni prin care se cere ajutorul sfinţilor, pentru ca prin mijlocirea lor înaintea Preasfintei Treimi să înceteze virusul care a cuprins mapamondul. Spre exem­plu, zilele trecute, am aflat că mo­nahii care vieţuiesc la Muntele Athos se roagă permanent pentru lumea întreagă şi fac rugăciuni speciale pentru încetarea noii epide­mii. Iar ca o măsură duhovnicească de combatere a pandemiei, în sâm­băta săptămânii a patra din Postul Mare, în tot Sfântul Munte şi în Biserica Protaton din Karyes, se va face o priveghere specială, unde se va cere sprijinul şi mijlocirea Sfân­tului Haralambie, grabnic ajutător în vreme de epidemii şi cunoscut ca izbăvitor de ciumă şi foamete.

Despre Sfântul Haralambie, şi în tradiţia românească se spune că este izbăvitor de molimă. El este unul dintre cei mai apreciaţi sfinţi în lumea satului românesc, fiind de mare ajutor creştinilor noştri pe parcursul istoriei, în vremea epi­demiilor de ciumă, holeră şi în timp de foamete. Credinţa şi minunile lui au rămas vii în conştiinţa orto­doxă, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase cazuri în care oamenii aflaţi în situaţii grele i-au cerut ajutorul şi el i-a ajutat. Pentru că în popor este ştiut drept ocrotitor şi izbăvitor în vreme de molimă şi foamete, este cinstit cu evlavie mai ales în lumea satului românesc în ziua de 10 februarie. Odinioară, ţăranul român se ruga cu multă râvnă Sfântului Hara­lambie pentru a fi protejat de ciumă, holeră, febră tifoidă şi alte molime care au fost consemnate în istorie în România.

În aceste zile de pandemie care a cuprins şi ţara noastră, să urmăm exemplul strămoşilor noştri şi să-l chemăm, prin rugăciune, în ajutor pe Sfântul Mucenic Haralambie, cântându-i acatistul, la finalul căruia să-l rugăm a fi mijlocitorul nostru către Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile şi toate primejdiile şi pentru întărirea în credinţa cea adevărată. Pe lângă Acatistul Sfântului Hara­lambie, de mare folos este şi citirea paraclisului său.

În aceste zile, când petrecem mai mult timp în casă, alături de cei dragi, să ne rugăm împreună cu în­treaga familie, folosind ca şi înain­taşii noştri aceste rânduieli litur­gice. La acestea ar fi bine să adău­găm Rugăciunea către Mân­tui­torul Iisus Hristos pentru izbăvirea de boală, Rugăciunea către Maica Domnului pentru vindecare de boli şi Rugăciunea către Sfânta Filofteia la vreme de boală. Ar fi bine să ne amintim că în urmă cu două secole, în vreme de molimă, bucureştenii căutau ajutor la Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, aşa că este potrivit să ne rugăm cântându-i acatistul, pentru că aici se spune că prin el încetează toată boala cea vătă­mă­toare. Creştinii ortodocşi din ţara noastră, mai ales în zona Olteniei, în vreme de epidemie, cereau ajutorul şi Sfântului Nicodim de la Tismana. În Moldova, în ultimele patru veacuri, în orice perioadă de suferinţă poporul dreptcredincios s-a rugat şi a căutat ajutor la Sfânta Cuvioasă Parascheva, despre care ştim că este grabnic ajutătoare.

În această situaţie cu multe complicaţii aduse în vieţile noastre de noua pandemie, să-i redescoperim pe sfinţii cinstiţi de înaintaşii noştri, prin care au primit ajutor în astfel de vremuri de grea încercare. Astfel, în Bucureşti mai multe locaşuri de cult sunt închinate Sfântului Visarion, Arhiepiscopul Lariselor, pentru că cinstitele sale moaşte, în veacul al 18-lea, în timpul domniei lui Alexandru Moruzi, au fost aduse la Bucureşti, pur­tate în procesiune prin zonele din Muntenia infestate de epidemia de ciumă, împlinindu-se multe minuni şi oamenii, izbăviţi de ciumă.

Să nu uităm că România este numită Grădina Maicii Domnului, aşa că acum, în vreme de epidemie, este bine să citim paraclisele şi acatistele închinate Maicii Domnului, pentru că poporul nostru, în toată istoria sa, şi-a găsit ajutorul în nevoi şi necazuri alergând către mijlocirea şi pavăza Maicii Dom­nului nostru Iisus Hristos. Pentru noi ea este Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Slăvita Stă­pâna Noastră, de Dumnezeu Năs­că­toarea şi Pururea Fecioara Maria, căreia românii îi cântă şi pe care o roagă: „Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii lacri­milor tale”.

Având pururea rugători pentru noi pe Maica Domnului şi pe sfinţi, avem nădejdea că Bunul Dumnezeu nu-Şi va întoarce faţa de la noi şi vor fi izbăviţi toţi cei ce se roagă şi mărturisesc: „Sfânt, Sfânt eşti, Doamne, Dumnezeul nostru, mi­luieşte-ne pe noi”.

Citeşte mai multe despre:   Sfântul Haralambie  -   Sf. Dimitrie cel Nou  -   Maica Domnului  -   rugaciune  -   coronavirus