Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Sărbătoarea Ocrotitorului României

Sărbătoarea Ocrotitorului României

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 29 Noi, 2019

Ziua de 30 noiembrie este pentru noi sărbătoare naţională bisericească, deoarece îl prăznuim pe Ocrotitorul României, Sfântul Apostol Andrei, cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos în ţara noastră. El a propovăduit creştinismul în provincia Sciţia Minor, Dobrogea de astăzi. Apostolul Andrei cheamă mereu întreaga umanitate să descopere bucuria curată și sfântă, exprimată de el prin cuvintele: „Am găsit pe Mesia!”, şi prin el Îl găsim şi noi pe Hristos. 

Cei care L-au primit pe Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos, prin apostolatul Sfântului Andrei îşi cinstesc ocrotitorul spiritual în mod deosebit în ziua sărbătorii sale. Astfel, el este cinstit în Patriarhia Română, în Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi în următoarele ţări ortodoxe: Grecia, Rusia, Georgia, Cipru şi Ucraina. În tradiția occidentală este considerat patron și ocrotitor al Scoției, țara unde au ajuns părţi din sfintele sale moaște în secolul al 8-lea.

În calendarele bisericeşti vedem trecut în dreptul său apelativul cel întâi chemat, deoarece împreună cu Sfântul Apostol Ioan au fost primii care I-au urmat ca ucenici Mântuitorului Iisus Hristos. „A doua zi iarăşi stătea Ioan, şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. (...) Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru” (Ioan 1, 35-37; 40).

Din Vieţile Sfinţilor aflăm că „Slăvitul Apostol Andrei, cel întâi chemat, s-a născut în cetatea ce se numeşte Betsaida, care este lângă Marea Galileii, în hotarul Zabulonului, din care seminţie i se trăgea şi neamul. Cetatea era mică şi neînsemnată mai înainte, iar după răsărirea acestuia, a fratelui său, verhovnicul Petru, şi a lui Filip, s-a făcut renumită şi slăvită (…) Deci dintr-o patrie neslăvită ca aceasta au răsărit apostolii amândoi, având un tată sărac, anume Ioan, care, fiind sărac, a învăţat pe fiii săi meşteşugul său. Căci Ioan era pescar şi prindea peşti în Marea Galileii şi prin alte iezere ce se aflau prin Galileea (…) Auzind că Ioan, Înaintemergătorul Domnului, umblă prin locurile de pe lângă Iordan şi propovăduieşte credinţa şi pocăinţa, Andrei s-a dus la dânsul şi i s-a făcut ucenic, că dorea a se sui cu mintea sa la înţelegeri mai înalte (…). Deci, dumnezeiescul Înaintemergător, vrând să înalţe gândul ucenicilor lui întru mai multe cugetări şi să nu creadă că el este Hristos, ci rob slujitor, Înaintemergător şi propovăduitor al lui Hristos, a luat cu sine pe doi din ucenicii săi, pe Apostolul Andrei şi pe un altul, care zic unii că ar fi cuvântătorul de Dumnezeu Ioan, şi a mers cu dânşii acolo unde Se afla atunci Hristos. Şi văzându-L pe El, a zis: Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Auzind aceşti doi ucenici mărturia lui Ioan pentru Hristos, au lăsat pe Ioan şi au urmat pe Hristos”.

După ce a devenit Apostol al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, timp de trei ani şi jumătate, Îl însoţeşte în lucrarea Sa de vestire a Evangheliei. El vesteşte fratelui său Simon (care va primi de la Hristos numele de Petru) că L-a găsit pe Mesia (Ioan 1, 41) şi acesta alături de prietenul său Filip devin Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Andrei avea un loc aparte între ucenici, lucru ce se observă din episodul când unii elini au cerut să-L vadă pe Hristos și s-au adresat lui Filip. Acesta, la rândul lui, a apelat la Andrei, care i-a şi dus la Hristos (Ioan 12, 20-22). Consemnând viaţa Sfântului Andrei, aghiografii relatează: „Iar după ce a pătimit pentru noi Domnul, S-a răstignit, a murit, S-a îngropat şi a înviat din mormânt cu puterea dumnezeirii Sale, a adunat iarăşi la Sine pe ucenicii şi prietenii Săi, S-a arătat lor în muntele Galileii şi le-a zis: Mergând, învăţaţi toate neamurile. Şi după ce le-a trimis lor Preasfântul Duh şi i-a luminat să grăiască în toate limbile neamurilor câte se aflau sub cer, atunci Apostolii, adunându-se, au aruncat sorţi între dânşii, ca să se ştie ce parte de pământ urma să ia fiecare dintre dânşii spre propovă­duire. Deci, celorlalţi Apostoli le-a căzut sorţul spre propovăduire pentru alte părţi de pământ. Iar Sfântului Apostol Andrei i-a căzut sorţul să propovăduiască în toată Bitinia. (...) Şi nu numai în Bitinia, ci şi în partea Mării Negre, spre partea răsăritului, cu toate locurile şi amândouă părţile cele de pe lângă Marea Neagră, până la Camupolin. Pe lângă acestea se număra şi Calcedonul, şi Bizanţul, care este cetatea lui Constantin şi toată partea Traciei, de la Constantinopol până la Cavala, care, în Faptele Apostolilor, se numeşte Neapolis, iar la alţii se numeşte Hristupolis. În sorţul său erau şi Tesalonicul, şi Tesalia, până la Farsala şi Elada şi până la Zitunion şi Ahaia, apoi de la Zitunion până la Paleapatra. Toate cetăţile acestea, ce se cuprind în hotarele acestor ţări amintite, au căzut în sorţul Apostolului Andrei, ca să meargă să le înveţe cunoştinţa lui Dumnezeu. Şi nu numai acestea, ci încă şi alte neamuri câte se află între Tracia şi Macedonia, până la râul cel mare, Istrul, care acum se numeşte Dunărea, şi acestea tot în sorţul Sfântului Apostol Andrei au căzut. Toate neamurile acestea erau ţarina pusă înaintea lui, în care voia să semene sămânţa cuvântului lui Dumnezeu.” Urmând acest itinerar, Apostolul Andrei a vestit Evanghelia în Bitinia (regiune din Asia Mică - Turcia de astăzi), în regiunea Mării Negre, în Propontida şi în Bizanţ, în Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi), dar şi în Sciţia Mare (ţărmul de nord al Mării Negre), Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra (Peloponez), în sudul Greciei. Aici, la Patra, şi-a sfârşit misiunea apostolică, fiind martirizat prin răstignire, după cum mărturiseşte tradiţia. Aghiografii din spaţiul elin plasează sfârşitul său martiric în anul 62.

Din rubrica Sinaxar a paginii în limba română a site-ului Pemptousia aflăm că Sfântul Andrei este singurul dintre cei 12 Apostoli care a şi suferit mucenicie în Grecia. El este protectorul Patrei şi ctitorul acestei Biserici locale. O parte din moaştele Celui Întâi Chemat au fost duse la Constantinopol în anul 357 de către Sfântul Artemie, generalul marelui Constantin. Cinci secole mai târziu, cronicarii con­sem­nează faptul că împăratul Vasile I Macedoneanul (867-886) s-a închinat la moaştele Sfântului Apostol Andrei în Patra. În 1462, din pricina pericolului turcesc, Cinstitul său cap a fost dus de Despotul Moreei, Toma Paleologul, la Roma, fiind dat Papei Pius al II-lea. În noiembrie 1847, prinţul rus Andrei Muraviev a dăruit oraşului Patra un deget al Sfântului Andrei, pe care-l primise la rândul lui de la Calinic, fostul Episcop de Moschonisíon, care pe atunci era monah în Sfântul Munte. În septembrie 1964, Cinstitul cap al Apostolului Andrei a fost readus în Patra, iar în ianuarie 1980, şi rămăşiţele Crucii pe care a fost răstignit.

Când îl cinstim pe Apostolul Andrei, sărbătorim cu bucurie naş­terea noastră ca membri ai Bisericii creştine, pentru că prin propovă­duirea lui am primit Evanghelia mântuirii adusă lumii de Hristos Domnul. De aceea, în ziua prăznui­rii lui, să-l cinstim rostind cuvintele binecuvântate ale troparului sărbă­torii sale: Cel ce ești între Apostoli mai întâi chemat şi verhovnicului frate adevărat, Stăpâ­nului tuturor, Andrei, roagă-te pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Apostol Andrei