Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Sfântul Spiridon, Episcopul făcător de minuni

Sfântul Spiridon, Episcopul făcător de minuni

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 12 Oct, 2019

Sfântul Spiridon este cinstit de Biserica Ortodoxă în data de 12 decembrie. Pentru credinţa sa nezdruncinată în Sfânta Treime a fost învrednicit de darul facerii de minuni, iar poporul dreptcredincios l-a cinstit de-a lungul veacurilor ca sfânt, prieten şi casnic al lui Dumnezeu. Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni, este adusă astăzi în România, spre închinare şi bucuria credincioşilor.

Originar din insula Ci­pru, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi în copi­lărie, iar mai apoi s-a căsătorit şi a avut copii. La scurtă vreme, soţia lui a murit, iar el slujea Domnului prin fapte bune şi deosebită grijă pentru cei săraci. A primit darul facerii de minuni, vindecând tot felul de boli şi izgonind duhurile cele rele.

A fost ales Episcop al Trimitundei, o cetate vestită a Ciprului. În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de Maximian în anul 295, Sfântul Spiridon a fost arestat și exilat. În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecu­menic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat adevărurile credinței ortodoxe. Sfântul Spiridon a trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, în Cipru, la vârsta de 78 de ani.

Numele său provine de la cuvântul „spiris”, care în limba greacă înseamnă „coşuleţ”, ca urmare a scufiei în forma unui coş împletit pe care o purta din
smerenie.

Minunea de la Sinodul I Ecumenic

Între sfinții care au participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 a fost și Sfântul Spiridon, Episcopul Tri­mi­­tundei. La acest sinod a fost combătută erezia preotului Arie din Alexandria, care nega dumnezeirea lui Iisus Hristos.

Acesta este un moment important din viaţa Sfântului Spiridon prin minunea pe care a săvârşit-o acolo, prin care a dovedit învă­ţă­tura Sfinţilor Părinţi, mai cu seamă a Sfântului Atanasie cel Mare, arătând că Dumnezeu este Treime - Tatăl, Fiul şi Duhul, şi că Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt creaturi ale Tatălui, ci Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, aşa cum au hotărât Părinţii în Simbolul de credinţă.

În troparul Sfântului Spiridon este consemnat acest fapt: „Sobo­rului celui dintâi te-ai arătat apă­rător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule, Spiridoane, Părintele nostru”.

Episcopii adunaţi la Sinodul de la Niceea au întărit învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. În lămurirea acestei învă­ţă­turi, un rol important l-a avut şi Episcopul Trimitundei, Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în persoane. A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că, deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. După aceasta, strângând cără­mida, în partea de sus a ei s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filosof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox, motivând că „atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, au ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, ni­mic nu mai pot cuvintele împotriva puterii”.

Moaştele Sfântului Spiridon

Moaştele sale au rămas în Cipru până în secolul al 7-lea, când au fost mutate la Constantinopol, din pricina invaziilor saracine. În anul 1456, părintele Gheorghe Kaloheretis din Corfu a ascuns moaștele Sfântului Spiridon și pe cele ale Sfintei Teodora Împără­teasa într-un coș și, după ce le-a acoperit cu iarbă, le-a dus în insula Corfu.

Cinstitul trup al Sfântului Spiridon a fost mutat pe la mai multe sfinte locașuri până în anul 1589, când au fost duse la Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, în care se păstrează până astăzi.

Mâna dreaptă a Sfântului Spiridon s-a aflat timp de mai multe secole la Roma, în Biserica Ordinului Oratorienilor, până în anul 1984. În ajunul sărbătorii Sfântului Spiridon (11 decembrie) din anul 1984, prin eforturile Mitropo­li­tului Timotei al insulei Corfu, mâna dreaptă a Sfântului Spiridon a fost adusă în Corfu. Astăzi, mâna dreaptă este aşezată lângă moaş­tele întregi ale Sfântului Spiridon, în catedrala din Corfu, care îl are ca ocrotitor.

În cursul anului, în Corfu, se desfăşoară mai multe procesiuni cu moaştele sfântului. Astfel, în afara zilei de 12 decembrie, mai există încă alte patru zile pe an în care sfântul este cinstit în mod deosebit: Duminica Floriilor (zi în care localitatea Corfu a fost izbă­vită de o plagă cumplită, în anul 1630); Sâmbăta Mare (în această zi a anului 1550 i-a scăpat de foa­mete pe locuitorii din insulă, prin aducerea de grâu cu vapoare); 11 august (când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească orașul, în anul 1716); precum şi prima duminică din luna noiembrie (moment ce aminteşte de cea de-a doua izbăvire a localităţii de molimă, anul 1673).

Fragmente din moaştele sfântului se află şi la biserici din Bucureşti: Catedrala Mitropolitană „Sfântul Spiridon”-Nou, Paraclis Patriarhal, şi „Sfântul Spiridon”-Vechi.

Sfântul Spiridon în icoane

Conform Erminiei picturii bizan­tine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Ierarh Spiridon, Episco­pul Trimitundei, este zugrăvit sub chi­pul unui bătrân, având barba lungă, despicată puțin în două părți. El este reprezentat având pe cap o scufie sub forma unui coș împletit din nuiele.

Sfântul Ierarh Spiridon este reprezentat ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie și binecuvântând cu mâna dreaptă. Uneori, sfân­tul ține în mâna dreaptă o cără­midă, ce amintește de minunea de la Sinodul I Ecumenic.

Atunci când este reprezentată scena de la Sinodul I Ecumenic, Sfântul Ierarh Spiridon este pre­zen­tat stând în mijlocul Sinodului, alături de un filosof. Într-una din mâini, sfântul ține o cărămidă de pământ din care ies foc și apă, ilustrând astfel dogma Sfintei Treimi şi evenimentul istoric de la Niceea.

De obicei, Sfântul Ierarh Spiridon este zugrăvit în cadrul programului iconografic din Sfântul Altar. El este zugrăvit şi pe catape­teasmă, atunci când bise­rica poar­tă hramul sfântului.

Cea mai cunoscută icoană făcă­toare de minuni a sfântului din ţara noastră este cea din Iaşi, de la Biserica „Sfântul Spiridon”, în jurul căreia s-a construit în seco­lul al 18-lea un spital, care astăzi este cel mai mare din Moldova.