Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Sfinţii Chiril şi Metodie, apostolii slavilor şi ocrotitorii Europei

Sfinţii Chiril şi Metodie, apostolii slavilor şi ocrotitorii Europei

Un articol de: Tudorel Petecilă - 06 Mai, 2008

În preajma zilei Sfinţilor Chiril şi Metodiu (11 mai) vă propunem o scurtă incursiune istorică în faimosul Imperiu Bizantin. Acest mare imperiu, deşi frământat de probleme lăuntrice, cum ar fi erezia iconoclastă, îşi va îndrepta atenţia asupra problemelor externe şi a evoluţiilor care aveau loc în imediata sa vecinătate. O atenţie deosebită a fost acordată popoarelor slave. Până atunci, slavii erau priviţi ca nişte barbari şi năvălitori oarecare, dar au ajuns obiect al diplomaţiei, al diferitelor alianţe şi tratate. Încet, încet, ei au fost aduşi în sfera culturală şi spirituală a Bizanţului.

Chiril şi Metodie au fost doi fraţi originari din Tesalonic care au devenit misionari creştini printre slavii din Moravia şi Pannonia. Prin munca lor asiduă, au influenţat fundamental dezvoltarea culturală a acestor popoare, dobândind, ca urmare, titlul de „Apostolii slavilor“.

Cei doi fraţi din Tesalonic

Constantin - a primit numele de Chiril cu câteva zile înainte de moarte, când s-a călugărit - era cel mai mic dintre cei şapte fraţi ai familiei şi s-a născut în anul 826 (sau 827). Metodie era mai vârstnic, născut în 815, iar despre numele lui nu se ştie dacă era de botez sau de călugărie. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin şi avea sub conducerea sa o mie de oameni. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă, studiind materiile care se predau la acea vreme: teologia, filosofia, retorica, gramatica etc. După finalizarea studiilor la Tesalonic, ei se despart, deoarece Metodie este ales de către împărat să fie guvernatorul unei provincii slave, iar Chiril merge la Constantinopol unde îşi aprofundează cunoştinţele la un alt nivel. Aici îi are ca profesori, printre alţii, pe Leon Matematicianul şi pe viitorul patriarh, Fotie. După finalizarea acestora, predă pentru un scurt timp filosofia, apoi este numit directorul cancelariei patriarhale, dar aceste îndeletniciri nu-l mulţumesc. Este trimis într-o primă misiune la Califatul arab, deşi era tânăr, 24 de ani, şi impresionează prin vasta sa cultură şi prin cunoştinţele filosofice. După întoarcerea din această misiune, are loc o schimbare drastică în viaţa celor doi fraţi.

Misiune printre alte popoare

Protectorul lui Chiril şi al lui Metodie era Teoctist, un puternic demnitar de la curtea imperială, care le înlesneşte studiile, dar şi accesul la palat. Din nefericire, acesta moare, lucru care face ca Metodie să părăsească funcţia sa de conducător al provinciei slave şi să intre în monahism, într-o mănăstire din Olimpul Bithiniei. De asemenea, fratele său pleacă din capitală şi se retrage tot aici, trăind, o vreme, în contemplaţie. Curând ei sunt chemaţi de împărat şi trimişi într-o misiune foarte delicată în ţara hazarilor. Acest popor de origine turcică trăia la Marea Caspică, şi ceruse sfatul bizantinilor în privinţa religiei, deoarece fusese ademenit de evrei şi de musulmani. Discursul Sfântului Chiril în faţa conducătorilor acestui popor a fost atât de pătrunzător încât aceştia s-au convertit imediat. Relevantă pentru personalitatea lui Chiril este şi scrisoarea hanului hazar pentru împăratul bizantin: „Ne-aţi trimis, Stăpâne, un om sfânt, care ne-a arătat credinţa creştinească cu vorba şi cu fapta. Încredinţându-ne că aceasta este credinţa cea adevărată, am poruncit ca cei ce o doresc să se boteze, cu nădejdea că şi noi vom face la fel“.

Au lăsat slavilor un alfabet şi o limbă literară

În anul 862, împăratul bizantin Mihail a primit o scrisoare din partea lui Rastislav, cârmuitorul din Moravia Mare, care cerea „un învăţător care să ne desluşească credinţa pe graiul nostru“. Cunoscând experienţa lui Chiril, l-a desemnat imediat pe acesta să alcătuiască un alfabet slav şi, mai mult decât atât, să creeze o limbă literară slavă. În sprijinul lui Chiril a venit fratele său şi împreună au cooptat un întreg colectiv care i-a ajutat în înfăptuirea acestei munci titanice. Din mărturiile biografice ale celor doi, în urma unei rugăciuni, Dumnezeu le-a descoperit scrierea slavă, după care Chiril a compus literele şi a început să traducă Evanghelia „La început a fost Cuvântul...“. Această mărturie simplă marchează istorica inventare a scrierii slave, eveniment care i-a plasat pe slavi între naţiunile civilizate şi a creat temeiul dezvoltării culturii lor. Alfabetul creat de Sfântul Chiril poartă numele de „glagolitic“, care vine de la slavonescul „glagol“, în traducere - cuvânt. După crearea alfabetului şi după traducerea cărţilor necesare credinţei şi cultului, Chiril şi Metodie au fost trimişi în Moravia Mare, unde au predat noile cunoştinţe unor tineri ucenici aleşi de principele locului pentru această misiune. Însă, această lucrare a fost împiedicată de papa Nicolae, care vedea o încercare de atragere a slavilor de către bizantini. Totodată, mai exista şi o doctrină falsă care susţinea „trilincvismul“ - există doar trei limbi „sfinte“ în care se poate oficia cultul divin: greaca, latina şi ebraica. Papa Nicolae a murit, iar scaunul pontifical a fost preluat de papa Adrian al II-lea care s-a arătat foarte binevoitor faţă de activitatea din Moravia şi a venit în sprijinul celor doi fraţi, invitându-i la Roma şi binecuvântând cărţile de cult din limba slavă. La Roma, istovit de activitatea intensă, Chiril a murit la vârsta de 42 de ani. El a fost aşezat în Basilica „Sfântul Clement“ şi cinstit imediat ca sfânt. În decursul istoriei, moaştele sale au dispărut, fiind găsită doar o mică parte care astăzi se află în Biserica „Sfinţii Chiril şi Metodie“, din Tesalonic.

Germanii l-au pedepsit pe Metodie

După moartea fratelui său, Sfântul Metodie a fost hirotonit episcop „pentru toate ţările slave“, după cum se menţionează într-o bulă papală. Totuşi, clericii germani din Moravia nu l-au primit cum se cuvine, ba chiar l-au pedepsit, închizându-l într-o mănăstire. Intervenţia papei a făcut ca el să fie eliberat şi să-şi continue activitatea printre slavi, traducând în noua limbă numeroase cărţi greceşti. Moartea sa a venit fulgerător în anul 885, iar slujba de înmormântare s-a ţinut în greacă, latină şi slavă. Iată mărturia biografului: „Popor fără număr s-a adunat cu lumănări şi cu lacrimi să-l însoţească pe bunul lor învăţător şi păstor, cel ce s-a făcut tuturor toate şi a câştigat toate inimile“.

Moştenirea lăsată popoarelor slave

Datorită eforturilor Sfinţilor Chiril şi Metodie lumea slavă a dobândit un alfabet şi a putut să facă trecerea de la cuvântul vorbit la cel scris. Ei au creat, pentru slavi, o limbă cultă prin care aceştia să poată exprima concepte profunde şi subtile. Datorită personalităţii puternice, datorită realizărilor pe plan religios şi cultural şi datorită memoriei colective în care au rămas adânc întipăriţi, Chiril şi Metodie au fost recunoscuţi şi cinstiţi drept sfinţi încă de la moarte. Până astăzi, cultul lor a rămas viu în special în rândul popoarelor cu origini slave care le aduc cinstirea şi omagiul cuvenit.

Paraclisul „Sfinţii Chiril şi Metodie“, din Agronomie

Legat de numele celor doi misionari creştini se află şi paraclisul din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti, care, sub patronajul spiritual al acestora, întreprinde numeroase activităţi cu caracter religios pentru atragerea studenţilor din campus la o viaţă şi o trăire duhovnicească.

Căutarea moaştelor Sfântului Clement Romanul

În drumul spre ţinutul hazarilor, Chiril şi Metodie au trecut prin localitatea Cherson, în apropierea căreia o tradiţie spunea că a fost omorât Sfântul Clement, papă al Romei între anii 91 şi 100. Astfel, Sfântul Chiril i-a cerut aprobarea arhiepiscopului Gheorghe al Chersonului de a căuta sfintele moaşte. Acestea au fost găsite pe o insulă din apropiere şi aşezate într-o biserică din localitate unde venea întreg poporul să se închine. La întoarceea de la hazari, Chiril a luat racla cu sfinte moaşte şi a dus-o la Constantinopol. Moaştele au fost transportate şi în misiunea din Moravia, ca mai apoi să fie duse la Roma unde i s-au încredinţat papei Adrian al II-lea.

Sfinţii Chiril şi Metodie au fost numiţi „patronii Europei“

În anul 1980, papa Ioan Paul al II-lea i-a declarat pe Sfinţii Chiril şi Metodie patronii Europei, alături de Sfântul Benedict de Nursia, iar ziua lor se serbează, cu fast, pe 14 februarie, după data din calendarul catolic (în calendarul ortodox, ei sunt prăznuiţi pe 11 mai). În Bulgaria, aceşti sfinţi sunt sărbătoriţi pe 24 mai, ziua educaţiei şi culturii bulgare şi ziua literaturii slavone. În Republica Macedonia, 24 mai este cunoscută drept ziua Sfinţilor Chiril şi Metodie, iluminatorii slavilor. În Rusia, pe 24 mai se serbează şi ziua literaturii şi culturii slavone, iar în Cehia, 5 iulie este ziua misionarilor slavoni, Chiril şi Metodie. De asemenea, cei doi fraţi din Tesalonic sunt comemoraţi în întreaga lume prin diferite biserici, mănăstiri şi chiar universităţi închinate lor. Exemple grăitoare sunt Universităţile din Skopje (Macedonia) şi Târnovo (Bulgaria) şi ordinul surorilor Sfinţilor Chiril şi Metodie, o comunitate religioasă romano-catolică dedicată ecumenismului, educaţiei şi evanghelizării.

Alfabetul Chirilic - datorie plătită Sfântului Chiril

Scrierea chirilică reprezintă cel de-al doilea alfabet slav şi este legată de numele lui Constantin, episcopul Preslavului, un ucenic indirect al Sfinţilor Chiril şi Metodie. Ea a luat naştere în Bulgaria, unde a fost continuată lucrarea marilor misionari de către ucenicii lor: Gorazd, Clement, Naum etc. Acest alfabet, care a luat locul celui glagolitic, s-a numit chirilic în amintirea şi drept omagiu pentru Sfântul Chiril, cel care a pus bazele culturii şi scrierii slave.