Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Documentar Supravieţuirea creştinismului în India

Supravieţuirea creştinismului în India

Un articol de: George Aniculoaie - 26 Ian, 2010

26 Ianuarie este Ziua Naţională a Indiei. Adică a peste un miliard de indieni, împărţiţi în mai multe religii şi curente religioase - peste 83% fiind hinduşi, creştini doar 2,5%. Despre Hristos, indienii au aflat de la Sfântul Apostol Toma. Nu a fost o misiune uşoară pentru „Apostolul necredicios“, după cum, de altfel, se vede din numărul foarte mic de creştini. Un rol important l-au avut şi misionarii catolici şi protestanţi din a doua jumătate a mileniului al II-lea. Printre creştinii indieni sunt şi câţiva ortodocşi, mai exact ortodocşi orientali (urmaşii monofiziţilor), care s-au separat de catolicii din Biserica Asiriană a Răsăritului din India, în secolul al XVII-lea. Conduşi de un catolicos, biserica lor autocefală se numeşte Biserica Ortodoxă Siriană Malankara.

„Având în vedere situaţia generală a culturii indiene, a religiilor din India, putem spune că avem de-a face cu un subcontinent multilingvistic, multicultural, dar şi multireligios. La o populaţie de mai bine de un miliard de locuitori, cât are India astăzi, religia majoritară este hinduismul, care însumează 83% din populaţia Indiei, asta însemnând în jur de 900 de milioane. Iar restul sunt religii mai mici, unele care ţin de cultura indiană, cum sunt budismul şi jainismul, alături de care mai există desigur creştini, mozaici şi zoroastrieni“, ne spune pr. prof. univ. dr. Nicolae Achimescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

Potrivit tradiţiei, creştinismul a fost adus aici în primul secol creştin chiar de către Sfântul Apostol Toma. Este şi motivul pentru care creştinii din India sunt intitulaţi „creştinii lui Toma“, aşa cum sunt cunoscuţi ei până astăzi. „Documente mai sigure privind pătrunderea creştinismului în India există din secolul al II-lea. Şi încă mai sigur, primele comunităţi bine organizate din India, de creştini ortodocşi, le găsim în secolul al VI-lea. Urmează o etapă mult mai recentă, începând cu Vasco Da Gama. În anul 1498 el debarchează aici. Acest moment este foarte important pentru că acum se deschide calea misionarilor creştini spre India. Aceştia au făcut cunoscută misiunea catolică şi protestantă aici“, mai spune pr. Nicolae Achimescu. Misionarismul din India s-a dezvoltat şi odată cu apariţia colonialiştilor europeni (1850), înfiripându-se o legătură foarte strânsă între colonialism şi misionarismul creştin, această stare de fapt menţinându-se pe parcurcul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea.

Religia castelor inferioare

Intersant este cum de a reuşit creştinismul să reziste în mijlocul atâtor milioane de hinduşi, budişti etc. Potrivit pr. Achimescu, creştinismul mai degrabă a supravieţuit, deoarece „nu s-a impus practic niciodată masiv în India, pentru că India are o altă cultură, una specifică. India este o ţară foarte conservatoare, inclusiv din punct de vedere religios. Contactele Indiei cu lumea exterioară au fost destul de subţiri de-a lungul istoriei, dată fiind şi poziţia geografică a ei - la nord munţii Hymalaia, iar în jur Oceanul Indian - care a jucat un rol foarte important în conservarea culturii şi religiilor Indiei“. Creştinismul a supravieţuit deoarece a venit cu o ofertă nouă, care diferă de cultura indiană. „A fost o ofertă făcută în primul şi în primul rând castelor inferioare şi celor din afara castelor, adică celor defavorizaţi. Se ştie că sistemul acesta al castelor care se păstrează până astăzi în India este un sistem discriminatoriu la adresa unor clase sociale, se ştie că există acei paria, adică cei excluşi, marginalizaţi. Ei bine, creştinismul s-a adresat în primul rând acestora. Fiind o religie a iubirii, a avut un impact deosebit asupra acestor subcaste“.

La continuitatea creştinismului în India au lucrat şi misionarii occidentali. De exemplu, în 1914 s-a înfiinţat Consiliul Naţional Creştin din India, adică o grupare a tuturor Bisericilor protestante din India, această solidarizare ajutând creştinismul să se impună. Apoi, în perioada anilor 1920-1930, Stanley Jones, un misionar metodist, reuşeşte să organizeze Conferinţele Mesei Rotunde, adică nişte conferinţe care se derulau pe fondul dialogului dintre creştini, sichişti şi hinduşi. „Ca să nu mai vorbim de ashramurile creştine, care sunt aşezăminte monahale după modelul creştin, dar care, cu toate că sunt de tip sincretist, au reuşit să promoveze elementul creştin în India“, mai spune pr. Nicolae Achimescu, profesor de istoria religiilor.

Astăzi, 2,5 % din populaţia Indiei este creştină, însumând ortodocşi, catolici, protestanţi, anglicani, metodişti, presbiterieni etc.

Bisericile vechi-orientale şi India

Creştinii de rit ortodox din India aparţin de „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“. Aceştia provin din separarea credincioşilor tomiţi din „Biserica asiriană a Răsăritului din India“, care erau catolici şi care au trecut sub jurisdicţia Bisericii Siriene Iacobite, în sec. al XVII-lea. Se află în provincia Malabar din India. Din secolul al XlX-lea s-a numit „Biserica Siriană a Sfântului Toma“ din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un seminar teologic la Kottayam, şcoli, colegii, spitale şi orfelinate. Are o diasporă bine organizată în SUA, Marea Britanie şi Australia. Întâistătătorul Bisericii are titlul catolicos.

Despre relaţia BOR cu ortodocşii orientali, urmaşii monofiziţilor, ne-a vorbit pr. Michael Tiţa, consilier patriarhal pe probleme externe. „Relaţiile noastre cu ei au la bază dialogul Bisericii Ortodoxe cu Bisericile Ortodoxe Orientale. E un dialog care se desfăşoară de mult timp. S-a încheiat cu un acord doctrinar în 1993, prin care şi ei, şi noi recunoaştem că avem aceeaşi cunoaştere a Persoanei Mântuitorului (nu mai susţin că Mântuitorul are doar firea divină – monofizitism n.r.). Acum Biserica Ortodoxă nu-i mai numeşte monofiziţi. Dar încă nu s-a ajuns la o comuniune liturgică, ei având în cult Liturghia Sfântului Iacov“.

Bisericile vechi-orientale, dintre care face parte şi „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“, au alcătuit un grup de Biserici cu o organizare de sine stătătoare, conducere proprie şi cult propriu în limba naţională. Ele s-au caracterizat printr-o puternică tradiţie veche şi o viaţă cultică foarte intensă.

La ora actuală, aceste Biserici sunt: Biserica Apostolică Armeană, Biserica Coptă din Egipt, Biserica Etiopiană, Biserica Siriană şi bineînţeles „Biserica Ortodoxă Siriană Malankara“.