Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina educaţiei Cum oferim tinerilor experiențe valoroase pe parcursul vacanței

Cum oferim tinerilor experiențe valoroase pe parcursul vacanței

Un articol de: Mihaela Ghițiu - 27 Iul, 2019

Profesorii de religie pot învăța elevii să folosească vacanța, orice prilej, mărunt sau nu, spre dezvoltarea lor personală. O fericită continuare a frumoaselor învățături dobândite pe parcursul anului la orele de religie se poate obține în situația în care părinții aleg să viziteze mănăstiri sau zone pitorești din țară, locuri binecuvântate de Dumnezeu, ce aduc o influență benefică. Cercetarea mănăstirilor, fie în cadrul unor pelerinaje, fie prin simple excursii, așază în sufletele elevilor, chiar și prin simpla prezență, un duh de evlavie, de respect, de sfială, de apropiere față de oameni. Alte locuri minunate, încărcate de istorie, poartă un duh de dragoste față de țară, de trecutul și valorile ei, iar peste tot locul, natura dezvăluie frumusețile mai presus de fire, ce aștern în suflet dorul față de Dumnezeu, Creatorul și Chivernisitorul lumii.

Vacanță! Ce cuvânt plin de savoare și bucurie! El ne trezește un noian de amintiri și deschide tărâmuri de vis sau proiecte de viitor. Casa bunicilor, pajiști înflorite, livezi umbroase pentru zile toride, frumusețea cerească a picturii mănăstirilor din nordul Moldovei, mirosul de tămâie sau al lumânărilor de ceară, pașii grăbiți și tăcuți ai maicilor zorind spre ascultările zilnice, cuvintele măsurate ale călugărilor spre limpezirea sufletelor, focul răsăritului de soare ieșind din apa mării, undeva în depărtări, piscul de munte care îți taie respirația cu măreția sa.

Fiecare loc prin care trecem își pune o amprentă de neșters în suflet, de aceea este de mare importanță să oferim tinerilor experiențe valoroase și pe parcursul vacanței. Fie că sunt elevii sau copiii noștri, fiecare prilej poate fi folosit pentru a le cultiva mintea și inima, completând educația formală, ce se desfășoară pe parcursul orelor, în timpul anului școlar. Educația informală și cea nonformală au o influență deosebit de importantă.

Un mediu prielnic 

Educația informală include totalitatea influențelor pe care viața de zi cu zi le exercită în mod spontan asupra fiecărui om, fiind o formă de educație pe tot parcursul vieții. Din experiențele cotidiene diverse, uneori neașteptate, fiecare poate extrage învățături pline de substanță pentru propria viață. Totuși, în funcție de mediul și experiențele la care este expusă o persoană, efectele educative ale mediului pot fi atât pozitive, cât și negative, de aceea este esențială alegerea destinațiilor și activităților de vacanță. Pornind de la cuvintele părintelui Teofil Părăian: ,,Ce faci, te face!”,  părintele diacon Sorin Mihalache consideră că:  ,,Devenim ceea ce trăim! Iată un motiv pentru care s-ar cuveni să fim mai atenţi la fiecare dintre experienţele pe care le avem. În dispoziţia mea interioară nu se depun doar evenimentele fericite sau dramatice ale fiinţei, cu victoriile repurtate şi înfrângerile suferite pe linie profesională sau în alte teritorii ale vieţii. Şi nici nu pot filtra cu uşurinţă şi decide care sunt pietrele de bază, lecţiile de viaţă pe care se sprijină întreg edificiul persoanei mele. Nu doar acestea contează în ceea ce sunt şi în ceea ce devin. Şi celelalte experienţe, mai puţin intense, mărunte chiar, pot împiedica sau pot ajuta urcuşul devenirii mele. Mai ales dacă aceste lucruri sau experienţe neînsemnate sunt repetate adesea”.

Profesorii de religie pot învăța elevii să folosească vacanța, orice prilej, mărunt sau nu, spre dezvoltarea lor personală. O fericită continuare a frumoaselor învățături dobândite pe parcursul anului la orele de religie se poate obține în situația în care părinții aleg să viziteze mănăstiri sau zone pitorești din țară, locuri binecuvântate de Dumnezeu, ce aduc o influență benefică. Cercetarea mănăstirilor, fie în cadrul unor pelerinaje, fie prin simple excursii, așază în sufletele elevilor, chiar și prin simpla prezență, un duh de evlavie, de respect, de sfială, de apropiere față de oameni. Alte locuri minunate, încărcate de istorie, poartă un duh de dragoste față de țară, de trecutul și valorile ei, iar peste tot locul, natura dezvăluie, prin splendoarea și măreția ei, frumusețile mai presus de fire, ce aștern în suflet dorul față de Dumnezeu, Creatorul și Chivernisitorul lumii.

Activități nonformale 

Profesorii de religie pot implica elevii în variate activități educative nonformale (ateliere, excursii și tabere), favorabile vieții morale și cultivării valorilor creștine. Aceste activități, ce pun accent pe firescul vieții, au un caracter transdisciplinar și sunt de această dată bine organizate, având în vedere dobândirea competenţelor necesare pentru a trăi frumos. Ele vizează o relație armonioasă cu semenii, capacitatea de lucru în echipă, dezvoltarea caracterului prin cultivarea prieteniei, disciplinei, respectului față de muncă, discernământului, responsabilității și prevederii. Învățând și lucrând împreună, cu sârguință și perseverență, într-o atmosferă de prietenie, câștigul este înmulțit, după cum arată Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Dacă ai douăzeci de prieteni, vezi cu încă douăzeci de şperechi deţ ochi, lucrezi cu încă douăzeci şperechi deţ de mâini, mergi cu încă douăzeci şperechi deţ de picioare. Un ins poate să fie datorită prietenilor în mai multe locuri deodată, în acelaşi timp”.

Valorificând experiența fiecăruia, elevii vor dobândi competențe importante pentru viață, de exemplu: puterea de a-și planifica, organiza, coordona și gestiona activitățile sau proiectele, dar și capacitatea de a rezolva, într-un duh creștin, problemele de zi cu zi sau cele importante.

În tinda Bisericii 

În parohie, cu ajutorul preotului și al profesorului de religie, elevii pot invita specialiști dedicați și doritori să contribuie la formarea lor și să se bucure împreună de câteva ore de entuziasm. Tinerii pot fi implicați în organizarea unor ateliere artistice finalizate prin expoziții. Acestea sunt  menite să le dezvolte capacitatea de a vedea în tot ce îi înconjoară frumosul fizic, dar și pe cel spiritual. Pentru arta plastică se pot alege teme precum: Un colț de Rai, Frumusețea lui Dumnezeu în făpturi sau Sfinți și icoane, în tehnici variate: grafică, acuarelă, tempera cu emulsie de ou pe suporturi de hârtie sau sticlă, acrilic pentru piatră. Pentru fotografie, temele se pot concentra pe identificarea  unor virtuți sau valori umane sau universale, precum: Bunătate, Compasiune, Prietenie, Rugăciune, Devotament, Generozitate, Hărnicie. Ele pot avea ca subiect omul în diverse ipostaze asociate temelor, dar și exemple din lumea vie, fie că e vorba de animalele de pe lângă casă, păsări, insecte sau flori.

Pentru artele tradiționale, acolo unde există posibilitatea, atelierele de țesut, cusut, olărit și mica sculptură în lemn au calitatea de a aduce sufletul elevilor mai aproape de valorile neamului nostru. Teme precum Opaiț, pentru olărit, sau Crucea, pentru mica sculptură în lemn, prin cercetarea istorică și activitatea practică de a realiza apoi un obiect personal inspirat din modelele vechi, pot avea ca impact deosebit faptul că elevii vor prinde drag de crucea sau candela lucrată chiar cu mâinile lor și de strămoșii de la care au primit, prin veacuri, aceste manifestări ale credinței. 

Călătorii binefăcătoare 

Excursiile aduc un plus de valoare prin tematica transdisciplinară ce stimulează descoperirea și aprofundarea unor semnificații. De exemplu, pentru cele de orientare, titlul Răsăritul, semn și simbol oferă spațiu busolei fizice, dar și celei spirituale, prin valoarea liturgică și catehetică a acestui cuvânt. Excursiile cu tematică de geologie, cu titlul Istoria în piatră, sunt un prilej de dezbatere privind erele geologice și crearea lumii de către Dumnezeu, iar cele de geografie, cu titluri precum Munții, porțile cerului, deschid o întreagă pleiadă de spații sacre, așezate pe relația dintre om și natură, în împreună ridicarea lor spre Dumnezeu. Elevii au posibilitatea de a identifica în aceste zone diverse tradiții și obiceiuri care vorbesc despre valorile culturale și spirituale ale neamului nostru.

Mai mult decât excursiile, taberele oferă tinerilor un timp de calitate împreună, consolidează relațiile de prietenie și așază, poate, bazele unor relații armonioase de lungă durată în cadrul unor asociații de tineri al căror scop este acela de a trăi frumos, în Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur, atât de actual, ne arată cât de importantă, dar în același timp, din păcate, rară, este baza cea mai solidă a relațiilor interumane, căci ,,Nu ne întărim cu dragostea cea după Dumnezeu, ci căutăm alte pricini de prietenie: unii neamurile, alţii obişnuinţa, alţii tovarăşii de slujbă, alţii vecinii; orice altă pricină, afară de credinţa în Dumnezeu; şi ar trebui ca numai credinţa în Dumnezeu să lege pe prieteni”.

Aici se observă mai bine rolul taberelor ce cultivă valorile credinței creștine. Locuri deja renumite pentru atmosfera și experiențele deosebite pe care le oferă, taberele organizate în preajma mănăstirilor Durău, Caraiman sau în cadrul unor parohii active, în mai multe locuri din țară, au, asemenea celor studențești de la Oașa sau Putna, un puternic caracter formativ.

Presărate cu activități și concursuri de echipă, teatru, muzică, ateliere, excursii și uneori gospodărire în comun, aceste tabere adună toate momentele zilei împreună cu Dumnezeu. Elevii participă la rugăciunile de dimineață și de seară, duminica se roagă împreună la Sfânta Liturghie, astfel încât din această împletire a vieții liturgice cu activitățile de peste zi rezultă o temelie puternică pentru relațiile dintre ei.

O osteneală binecuvântată​​​​​​​ 

Desigur, în contextul unei asemenea vacanțe, efortul preoților, al profesorilor, al părinților și al organizatorilor este considerabil. Fiecare moment al zilei este marcat de o activitate intensă, solicitantă, dar cu atât mai valoroasă cu cât nu lasă loc altor oferte ce ar însemna pierderea timpului, prin toate mijloacele pe care modernitatea le pune la îndemână. În măsura în care profesorii de religie, renunțând la binemeritata și necesara odihnă pe parcursul vacanței, se implică în astfel de activități, ei urmează exemplul Sfântului Vasile cel Mare: ,,Multe sunt, copiilor, pricinile care mă îndeamnă să vă vorbesc despre lucrurile pe care le socot cele mai bune și le cred a vă fi de folos de le veți urma. Vârsta pe care o am, multele încercări prin care am trecut și participarea din destul și la bucuriile și la neplăcerile vieții, dascăli în multe privințe, m-au făcut să am experiența lucrurilor omenești, așa că sunt în stare să arăt și celor care acum își încep viața care-i cea mai bună cale”.

Prin urmare, oamenii cu experiență sunt datori să vegheze și să contribuie la edificarea vieții celor tineri. Obiceiurile bune se formează și se mențin cu osteneală, dar se pot pierde foarte ușor, de aceea, tinda Bisericii, prin toate activitățile pe care le oferă, este spațiul care ocrotește sufletele tinerilor și umple de sens zilele de vacanță.