Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina educaţiei Cuvântul elevului: Copilul, întruchiparea bucuriei autentice

Cuvântul elevului: Copilul, întruchiparea bucuriei autentice

Un articol de: Ziarul Lumina - 04 Iun, 2016

Bucuria este sentimentul pozitiv întâlnit cel mai adesea la copii. La persoanele mature nu este așa de vizibilă, deoarece stresul și oboseala acumulate la locul de muncă, dar și sumedenia cunoștințelor pe care aceștia le dețin formează un obstacol ce îi împiedică să mai fie mișcați de minunile acestei frumoase lumi, dăruite de Cel preaînalt. Pentru a compensa această lipsă, Dumnezeu a sădit frumosul sentiment în sufletul generațiilor de copii, în așa fel încât acesta să fie omniprezent în lume. Copilul se bucură de lucrurile simple: o ciocolată, un hanorac, o jucărie, o masă cu familia, o ieșire în parc cu prietenii, bucuria Sărbătorilor Pascale. La copii, bucuria se naște ușor. Copiii se bucură de lucrurile neînsemnate, dar și mai mult de cele sufletești. Pentru unii adulți, imaginea aripilor unui fluture este total neimportantă, deoarece aceasta a devenit o poză banală, dar pentru un copil este un prilej de bucurie și încântare. Mersul cu colindul pentru unii adulți este un obicei demodat, dar pentru un copil ca mine este un moment unic, magic și inegalabil.

Giacomo Leopardi, unul dintre cei mai mari poeți și gânditori italieni, spunea: „Copiii descoperă totul în nimic. Oamenii nu găsesc nimic în toate.” Acest gând descoperă că felul în care copiii privesc lucrurile este unul aparte, unul original. Copilul nu ține prea mult la lucrurile de importanță materială, ci mai mult la lucrurile de natură sufletească. Sunt foarte multe cazuri în care copiii care dispun de tot ceea ce își doresc sunt foarte nefericiți de neimplicarea părinților în viața lor. Există, de asemenea, și copii care nu au chiar tot ceea ce le-ar trebui pentru un trai decent, dar au ceea ce este mai important, și anume sprijinul din partea părinților la bine şi la greu, iar lipsurile financiare nu mai contează.

Copilul, sufocat de dorințele împlinite în ceea ce privește aspectele materiale ale vieții, din cauza tristeții sufletești devine foarte vulnerabil în fața curselor puse de diavol, iar în lipsa părinților săi nu poate să mai facă față vieții, în schimb copilul înconjurat de grija părinților este mai călit și poate deveni un om bun, integru, realizat și capabil să simtă bucuria lui Dumnezeu. Mulți dintre oamenii importanți ai istoriei sau ai literaturii, precum Napoleon Bonaparte, Abraham Lincoln, Ion Creangă, și-au început viața în familii modeste, aspect ce nu i-a împiedicat să fie niște vârfuri în domeniile lor.

În Evanghelia de la Marcu găsim îndemnul pe care Mântuitorul l-a dat Sfinților Apostoli: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu.” (Marcu 10:14) Din acest îndemn reiese că, dacă vrem să intrăm în Împărăția cerurilor, care este scopul fiecărui creștin, trebuie să avem sufletul curat și luminos ca al unui copil. Copilul reprezintă sinceritatea, bunătatea și curăția sufletească. Cea mai frumoasă perioadă a vieții este aceea când ești copil: ești mereu bucuros, nu ai griji și ți se mai acceptă micile greșeli.

Constantin Brâncuși spunea despre sufletul de copil: „Când nu mai ești copil, ai murit de mult.” Acest gând susține îndemnul că trebuie să fim mereu copii în sufletele noastre. Omul care va fi mereu copil va trăi pe un tărâm minunat al basmelor, al minunilor hărăzite de Bunul Dumnezeu, și se va bucura neîncetat.
Există o vorbă în popor care spune: „Cine nu are un bătrân în casă să-și cumpere!”. Eu aș mai adăuga la aceast îndemn încă ceva: „Cine nu are un copil și un bătrân în casă să își cumpere!”, deoarece copilul aduce bucuria autentică, rodul sufletului său la casa omului fiind un izvor de lumină și putere, ceea ce este un tezaur de o valoare inestimabilă. Copilul este întruchiparea bucuriei autentice a lumii noastre, prin frumusețea sufletului său.

Ioan Alexe (elev în clasa a V-a C, Școala Gimnazială nr. 129, București)