Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Lumina educaţiei Repere ale unui stagiu de cercetare la Universitatea din Cambridge

Repere ale unui stagiu de cercetare la Universitatea din Cambridge

Un articol de: Conf. Dr. Adrian Lemeni - 27 Iul, 2019

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu sprijinul Înaltpreasfințitului Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, și al părintelui Dragoș Herescu, director al Institute for Orthodox Christian Studies (IOCS), am avut șansa de a realiza un stagiu de cercetare în cadrul Universității din Cambridge. De mulți ani nu am mai avut răgazul unei deconectări de la ceea ce presupune uzura unui program încărcat, cu solicitări diverse, inclusiv de natură administrativă, astfel încât să mă pot concentra cu o anumită continuitate pe ceea ce presupune o experiență de cercetare.

Cambridge reprezintă din această perspectivă un loc privilegiat, cu un statut aparte, conferit de forța unei tradiții vii în ceea ce presupune viața academică (peste 800 de ani de activitate universitară neîntreruptă). M-am împărtășit din starea de spirit a locului, impregnată de ceea ce înseamnă puterea ascezei intelectuale, a unei nevoințe impresionante în disciplinarea și lucrarea minții. Această stare de spirit se materializează prin puterea unor energii intelectuale care ajută în adunarea minții, în concentrarea și străduința acesteia pentru a adânci, inclusiv existențial, o temă de cercetare.

În condițiile risipirii din lumea de astăzi, a împrăștierii minții și a proiecției acesteia spre cele exterioare (o dispersie spre exterioritate care generează o alipire a minții de suprafața lucrurilor), este ziditoare experiența unei adunări a minții, a orientării acesteia spre adâncimea și interioritatea realității cercetate. În societatea spectacolului de astăzi, cu o mentalitate structurată de logica divertismentului, mintea este distrasă de la cele esențiale și direcționată spre cele superficiale, întrucât inclusiv gândirea trebuie să fie redusă la o expresie a distracției (adesea, educația din școlile publice a fost transformată într-un divertisment digitalizat), este de mare folos trăirea unei experiențe academice într-un loc în care să fie favorizată adunarea minții pentru a aprofunda într-un mod temeinic o reflecție consistentă asupra realității cercetate.

Cambridge este un astfel de loc. Evident că a fost semnificativ faptul că am beneficiat de un asemenea răgaz, că Biblioteca Centrală a Universității din Cambridge și celelalte biblioteci ale colegiilor universitare oferă posibilități impresionante pentru cercetare, dar, dincolo de aceste coordonate, rămâne emblematică și de mare forță starea de spirit înrădăcinată în nevoințele și jertfele specifice unui mod de a fi, exersat de sute de ani. În condițiile în care zi de zi te supui unui program de tip ascetic, în care prevalează angajarea într-un demers de tip spiritual și intelectual, făcând lucrul acesta, fără întrerupere peste 800 de ani, se impregnează în locul respectiv o stare de spirit ce nu este doar motivantă pentru actul cercetării, ci și inspiratoare, precum și întăritoare în asumarea unei disponibilități și capacități în efortul stăruitor al unei angajări intelectuale. 

În definitiv, este vorba de forța tradiției, de ascendența acesteia față de propaganda himerelor promovate prin modelele recente de educație. Ne confruntăm în societatea actuală cu tendințele radicale ale unei agende progresiste, prin care mitul progresului este promovat într-un mod exacerbat, astfel încât ceea ce are o anumită vechime să fie prezentat ca fiind anacronic, incompatibil cu achizițiile tehnologiilor recente. Însă înnoirea, inclusiv în gândire și în viață, nu înseamnă progres. În numele progresului de astăzi, suntem asaltați de propaganda ideologică, inclusiv școala publică fiind transformată adesea într-un laborator ideologic, renunțându-se la vocația fundamentală a ei: de a educa într-un mod edificator pentru viață, de a forma caractere puternice ale copiilor și tinerilor, astfel încât aceștia să răzbată în viață.

Plecând de la ideologiile progresiste de astăzi, inclusiv cele din mediul educațional, deviza de la Trinity College din Cambridge – Mereu aceeași – reprezintă un adevărat scandal. Și totuși, o școală care se ghidează după această deviză de sute de ani, în răspăr cu progresismul societății de astăzi, reprezintă instituția academică și de cercetare cu cei mai mulți laureați de Premiu Nobel (32 de astfel de laureați). Se pare că elita de cercetare nu se formează prin formatarea de tip progresist, ci asumând rigorile unei tradiții. Tocmai, în mentalitatea societății actuale, unde autoritatea tradiției este contestată, este important să reliefăm valoarea ei.

Legătura dintre Biserică și Universitate

Tradiția religioasă și cea academică s-au împletit la Cambridge de-a lungul veacurilor. M-a impresionat când am citit în monumentala capelă (o veritabilă catedrală) de la Kings College programul zilnic al profesorilor și studenților din secolul al XV-lea (trezirea matinală, în jur de 4:30 dimineața – rugăciune personală, rugăciune în comun, studiu personal, dezbateri și reflecții în comun, în diferite reprize, 2 mese pe zi). Practic, este vorba de o viață împărțită între rugăciune și studiu. Colegiile istorice de la Cambridge nu doar că arată ca niște mănăstiri medievale (încă o dată, hulitul Ev Mediu întunecat asociat cu obscurantismul, pe lângă catedralele mărețe, ne ilustrează exemple de școli impresionante), ci indică și similitudinea unui mod de viață de tip monastic în demersul academic (legătura dintre Biserică și Universitate). Profesorii îi ajută pe studenți în cercetare, se roagă și chiar mănâncă împreună. Împărtășirea acestor experiențe de viață împreună, trăirea zi de zi a acestui mod de a fi consolidează conștiința apar­tenenței la o anumită comunitate. M-a impresionat faptul că existența capelelor în colegii nu reprezintă doar un element decorativ. Am participat la mai multe ceremonii religioase la diferite capele ale unor colegii istorice și am avut ocazia să observ participarea profesorilor și a studenților la aceste slujbe. Cred că sunt destul de puține universitățile din lume unde profesorii și studenții se roagă împreună, aceștia activând în alte domenii decât cel teologic.

Activitatea de cercetare la Universitatea din Cambridge

La Cambridge se poate întâlni forța materializării unei tradiții uluitoare în domeniul științelor. Este vorba de savanți și de cercetători care au marcat profund istoria științei. La Cambridge a activat Francis Bacon, care a relaționat știința cu puterea de a exploata și de a controla natura. Tot la Cambridge, în domeniul fizicii, au activat Isaac Newton (legile fizicii clasice), James Maxwell (legile câmpului electromagnetic), John Tomphson (cel care a descoperit electronul), Ernest Rutherford (a elaborat primele modele atomice), Stephen Hawking (cosmologie). Newton a fost la Trinity College, Hawking la Caius and Gonville College, iar ceilalți au cercetat la Old Cavendish. În matematică, îi amintesc pe Bertrand Russell, Thomas Hardy (cel care l-a adus la Cambridge și l-a susținut pe genialul matematician indian Ramanujan), diferiți laureați ai medaliei Fields (echivalentul Premiului Nobel în matematică), dintre care îl precizez pe Martin Rees. Tot la Cambridge îi avem pe precursorii informaticii (Charles Babbage, cu primul său motor analitic din secolul al XIX-lea) și ai inteligenței artificiale (Alan Touring, în prima jumătate a secolului trecut). La Cambridge au cercetat oameni de știință care au avut un impact major în științele vieții: Charles Darwin în biologie, Francis Crick și James Watson, care în 1953 au descoperit structura ADN-ului. Tot la Cambridge, în urmă cu aproximativ două luni, un cercetător de la Trinity College a anunțat realizarea primei secvențe de ADN artificial.

Pericolul ideologizării

Într-o tradiție științifică atât de impresionantă, precum cea de la Cambridge, constituită printr-o risipă de inteligență și de energii intelectuale consistente, este esențial să se facă distincția între rezultatele unei cercetări științifice și instrumentalizarea ideologică a acestora. Inclusiv în cercetarea pe care am realizat-o la Cambridge am analizat resorturile ideologice care au denaturat dezvoltarea autentică a unei cercetări științifice oneste, prin confiscarea rezultatelor legitimate de autoritatea științei în promovarea unor tendințe ideologice. Mai ales în contextul tehnologiilor actuale, care integrează și depășesc totodată ideologii mai vechi sau recente, în condițiile promovării promisiunilor utopice ale postumanismului și transumanismului, prin care se arată capacitățile tehnologiilor de astăzi de a reconfigura nu doar lumea (printr-o realitate virtuală), ci și natura umană, prin intermediul nanotehnologiilor, roboticii, biotehnologiilor, tehnologiilor infor­mației, în cercetarea de la Cambridge m-am angajat într-un demers prin care am urmărit să afirm și să fundamentez, în mod special prin cercetări din sociologia și filosofia ­tehnologiei, structurile și mecanismele de tip religios ale tehnologiei care transformă tehnologia de astăzi într-o religie a lumii contemporane.

Institutul Ortodox pentru Studii Creștine

Având statutul de visiting researcher al IOCS de la Cambridge, am avut ocazia să constat concret activitatea deosebită a acestui institut. Am avut mai multe întâlniri și discuții folositoare cu pr. Dragoș Herescu, directorul IOCS, și cu dr. Răzvan Porumb, directorul adjunct. Am înțeles activitatea deopotrivă academică și de cercetare, dar și misionară a IOCS, întrucât este singurul institut universitar ortodox din Marea Britanie.

Dincolo de posibilitățile și exigențele academice deosebite, este un act de mărturisire a IOCS de a promova o educație creștin-ortodoxă, de a face cunoscută și de a valorifica specificitatea Ortodoxiei. Această mărturisire nu presupune o atitudine izolaționistă, ci o cultură a dialogului într-un context marcat de diversitate culturală și religioasă. IOCS este afiliat la Cambridge Theological Federation și oferă posibilitatea de realizare a unor cercetări la nivel de masterat și de doctorat, doctorate profesionale în teologie, programe de masterat (MA Programme Contemporary Faith and Belief și MA Programme Spirituality). Pe lângă pr. Dragoș Herescu, dr. Răzvan Porumb, dr. Christoph Schneider (implicați inclusiv în coordonarea administrativă a IOCS), ca profesori implicați în activitatea academică amintesc pe Mitropolitul Kallistos Ware, pr. prof. Andrew Louth, pr. prof. Nikolaos Loudovikos, dr. Elizabeth Theokritoff. Mai multe detalii despre activitatea IOCS pot fi aflate pe site-ul: www.iocs.cam.ac.uk.

Tineri români excepționali la Cambridge

Am apreciat nu doar activitatea academică și de cercetare de la IOCS, dar și misiunea din cadrul parohiei ortodoxe românești de la Cambridge. M-am bucurat să constat o atmosferă de comuniune veritabilă, existența unor oameni de foarte bună calitate, precum și participarea unor englezi ortodocși la slujbele din cadrul parohiei românești unde slujește pr. Dragoș Herescu. Am trăit momente de o bucurie aparte, petrecând mai multă vreme cu tineri români excepționali (îi menționez aici pe absolvenții în fizică de la Trinity College, Dumitru și Vlad, care vor continua cu studii doctorale în fizică, la universități de prestigiu din lume). Am apreciat enorm nu doar calitățile lor excepționale în ceea ce presupune performanța în activitatea de cercetare, ci mai ales curăția și calitatea lor sufletească, întărite prin trăirea credinței în viața Bisericii. Împreună cu pr. Dragoș m-am bucurat de întâlnirea cu tinerii din cadrul Nepsis de la parohia românească din Cambridge.

În concluzie, pe lângă folosul substanțial, atât în plan sufletesc, cât și în cel al activității academice și de cercetare, dobândit în cadrul stagiului de cercetare de la Cambridge, aș vrea să subliniez folosul unei asceze intelectuale pentru configurarea unei disponibilități a minții de deschidere către realitatea credinței. Cu atât mai mult, cu cât dacă cineva angajat concret în experiența credinței prin viața Bisericii își asumă și o nevoință specifică cercetării științifice, se va ajunge la o înțelegere mai adâncă și mai cuprinzătoare în domeniul respectiv de cercetare, precum și la trăirea bucuriei tainice a transfigurării rațiunii prin credință. Aceste realități pot fi trăite în duhul tradiției, evidențiindu-se afirmația colosală a Sfântului Isaac Sirul, că duhul în care faci un lucru este mai important decât lucrul însuși.